Inventatorul tristeţii - poetul Nistor Tănăsescu

INVENTATORUL TRISTEŢII - Poetul Nistor Tănăsescu

 

Poetul şi ziaristul de talent care este Nistor Tă-năsescu şi-a ales risipirea, cu patimă şi zbucium. Şi-a neglijat, de multe ori, propria creaţie, ca să tehnoredacteze cărţile prietenilor, să editeze şi să conceapă reviste literare, dar – mai ales – să se îngrijească, cu trudă şi umilă bucurie, de cărţile marelui poet Ion Gheorghe, de care îl leagă nu numai locul naşterii, ci şi cel al spiritului.

Zi de odihnă

… toate ziarele de sâmbătă la un loc

aşteptând să fie citite cuiva

şi multe mere în cameră foarte multe

ultimele tale poeme despre mere

au zguduit lumea

nimeni nu ştie cine eşti

de unde vii

ţi-am păstrat taina am

zidit uşile şi ferestrele după

voia ta

am ucis toţi merii din preajmă

ce să fac mai departe 

se frâng ziarele de sâmbătă

pe masa mea…

Inventatorul tristeţii

… mi se dă să beau sânge de iepure

eu mai aştept şi altceva de la o toamnă o

telegramă o scrisoare în flăcări

cineva se pregăteşte să inventeze tristeţea

seara un rug în faţa casei mele, poştaşul:

„Vino la culesul viilor. Vino”

Pasărea aceea

avatarurile nu sunt ale noastre

nici ramurile verzi de măslin –

altcineva îngenuncheat a ucis pasărea –

Aceea lui i se cuvine

orori sau noapte tot

sau nimic

noi nu

noi nu putem fi bănuiţi

priviţi ce ochi frumoşi ce

aripi frumoase au femeile noastre

Scrisoare din ambele tabere

… ninge…

de fiecare dată când ninge rămân într-un singur prieten

şi acela scump la vedere şi acela

cu crengile ninse

în depărtarea de unde vă scriu vouă neninşilor

se petrec viscole şi întâmplări armate

de fluturi invadează oraşul

sângele lor alb ne şiroieşte pe haine în barbă

nu ni se mai disting proaspetele decoraţii nu

ne mai deosebim unul de altul

în depărtarea unde vă scriu vouă neninşilor

se petrec viscole de întâmplări unii

din noi vor trece de partea duşmanului…

Primăvară sau toamnă

… de la etajul zece al numelui tău cade

în fiecare dimineaţă un trandafir

cine stă să-l culeagă se îmbogăţeşte

în piaţa de flori cine nu

şapte ani trudeşte să-l cumpere

de la roşu la violet luminezi o pajişte cu licurici

devii în mijlocul nopţii

(aripi nu are numele tău nici să zboare înaintea

oaspetelui cu roze nu ştie)

acum e primăvară sau toamnă în acest codru de aur

trandafirii trăiesc mai puţin de o zi

Întâmplări cu filozofi

… Moare Kant se naşte Feuerbach

tu tot aştepţi în locuri pe unde nu trec

răsare luna răsare soarele ah

în fântână numai nopţi se petrec

scriu poeme cu sufletul la gură

(un poem într-o viaţă întreagă)

vântul tău mă iubeşte cu ură

nici o frunză nu lasă să-mi cadă

tot astfel sunt de o vreme pădure

de citit după masa de seară –

tu m-aştepţi prin zăpezi c-o secure

eu nu plec niciodată din vară