Poezii de Dumitru Băluţă




POEZII DE DUMITRU BĂLUŢĂ

Prin 2011, Gheorghe Neagu scria despre poetul Dumitru Băluţă: „Dumitru Băluţă este unul dintre poeţii basarabeni, care practică un vers pur, cu inflexiuni aparent naive, asemeni lui Grigore Vieru şi Leonida Lari. O poezie a revoltei, dragostei şi dorului de Ţară, o poezie a iubirii pământului şi neamului…”
Între timp, poetul şi avocatul D.B. a devenit braşovean, reîntregindu-se el cu ţara, dacă istoria i-a refuzat, ca nouă tuturor, dreptul reîntregirii statale. Iar acordurile poeziei lui au căpătat nuanţe, poate mai puţin limpezi decât cele afişat patriotice, dar – evident – mult mai profunde.
 

VARIAȚII DE A(POE)TITUDINE

*  *  *                  
cât de neînvinsă e
se teme

trage de umbra mea îndărăt
eu trag de timp
trage de tăcerea mea

degeaba: chiar și timpul
mult nu tace
oricând s-a găsi o clipă slabă de înger
să spună că mie
alta mi-e dragă – viața

*  *  *                              
dragostea asta impersonală –
nici sens expres
nici sex conchis
nici sodoma în flăcări
nici soția lui lot nu privește în urmă –
bancnote mari mai mici foşnesc subtil
devorând idealismul

dacă continuă tot aşa
te retragi în marxim-leninism
fără ritualuri

*  *  *                                       
îngere ce ţi-ar plăcea să fac atunci
când mă păzeşti:

să fug din preaplinul sinelui
fără a răpi măcar un fir
din cârlioniţata frică de ființare

sau să mă dau iluziei
ca pasărea cu gâtul roşu
unui ochi de apă de dunăre –
iat-o și nu e
ori să aştept trădarea ce-o urzești?

*  *  * 
și paradigmele astea...
nu vedeți că ideile se bat cap în cap
pentru catalogarea unei statui fără cap
pentru metafora cap de pod
ce ar ține-n vigoare un cap de țară
pentru cap de listă
pentru capul mesei                          
pentru coroana unui cap de familie

cât despre eventualul cap de expresie
tot ei îl dau peste cap

*  *  *    
noduri – bea vin cu pelin
fierea lutului
îngemănată cu nobil verde-argintiu
de vindecare

vinul are gust de șarpe
între singurătate și vacarm
ca firul de graniţă

bea vin arzător de amar
la suferinţă de noduri de ţară – 
ață cu noduri

*  *  *                                      
ce-ai mai obosit 
de pământenii ce suntem 
de nesățioșii de sine în tenebre
de iscusitele mâini făurind pentru alții

să ne aduni într-n sânge
când nu mai avem de unde nădăjdui  

lutul acela ce nu l-ai găsit potrivit
pentru alte foloase... 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

10 poezii de Matei Vişniec

Imagine
10 poezii de Matei   Vi şniec fotografii: Lucian Mănăilescu „ Poezia a fost iubita mea, amanta mea, patria mea, grădina mea secretă, limba mea secretă, refugiul meu, bătălia mea cu mine însumi, cu lumea.”   Firimiturile care cad Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului fac uneori un zgomot asurzitor se aud ţipete, bufnituri o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului un om moare strivit sub o maşină ploioasă de la masa de lucru a poetului cad uneori firimituri enorme, inadmisibile când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri cuvintele însele devin mai rare, mai greu de înţeles În faţa cuvântului linişte s-a făcut o coadă enormă atenţie, nu va fi de ajuns pentru toată lumea strigă poetul chiar şi în faţa cuvântului dragoste care s-a terminat de mult mai aşteaptă câţiva ireductibili, câteva grupuri de turişti obosiţi poate că aceste urm...
Citiți mai multe

LA MULŢI ANI POETULUI SPIRIDON POPESCU

Imagine
LA MULŢI ANI ! SPIRIDON POPESCU Poezia lui Spiridon Popescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi ai literaturii române actuale, ştie să doară, să se joace de-a cerul, să spere, să sfâşie carnea cuvin-telor şi să râdă cu lacrimi, copilărindu-se de-a viaţa şi de-a moartea ! ODĂ MINERULUI Tovarăşe miner, să ne trăieşti, Dar nu pentru că-i dai cărbune ţării, Ci pentru c-ai venit la Bucureşti Şi ne-ai muiat puţin şira spinării. Aveam nevoie de-o torpilă, zău, Prea ne luasem nasu`la purtare: Nu mai umblam cu limba pe popou, Nu-i mai spuneam cârmaciului că-i mare. Prea ne intrase-n cap democraţia, Prea ne credeam şi noi occidentali - Uitasem că trăim în România Condusă de mojici şi de şacali. De nu era securea ta de fier, Nu ne venea memoria curând. Îţi mulţumim, tovarăşe miner, Că ne-ai adus cu capul pe pământ!… (Poem scris după mineriada din13 – 15 iunie 1990) TRISTEŢE Eu m-am născut (o spun cu scârbă mare) În ţara...
Citiți mai multe

REMEMBER: RADU GYR - DAN MANOLESCU

Imagine
REMEMBER RADU GYR (Pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu ) 2 martie   1905 - 29 aprilie   1975 CARTE POŞTALĂ Dragă, Pe scurt, cum e ordinul, ce să-ţi scriu ? Ce să-ţi spun ? Fetiţa noastră a trecut într-a patra primară ? Are ochii ca ai tăi ? Tot aşa trişti ? Cum e afară ? E soare ? E cer ? E tutun ? Aici, stau de vorbă cu celula mea pe-ndelete, o-ntreb de voi, o desmierd, apoi o zgârii, o muşc, o blestem Câteodată, umbrele voastre pâlpâie pe un perete, Şi-atunci curge aur în ea, ca-n staulul din Vitleem. Tot aşa e noaptea şi pe la voi ? Afundă ca hruba, cu luna ca un stârv spânzurat de-o prăjină ? . . . De-o să mă ducă la altă puşcărie cu duba, Nu mai căutaţi nemernica mea vizuină. Uită-mă tu, să mă uite fetiţa. Asa e osânda, te-astupă cu piatră, te rupe de toate . . . Nu-l mai aşteptaţi pe tăticu. L-a înghiţit ocna, flămând. Mai am unsprezece ani şi jumătate . .   RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE (Poezia pentru care...
Citiți mai multe