Lucian Mănăilescu - OMUL BIONIC



Lucian Mănăilescu

OMUL  BIONIC

          Ionică Bionică a ajuns destul de obosit acasă, nervos şi obosit. Pe la prânz a fost nevoit să schimbe toate documentele firmei şi sistemul hiperbolic de contabilitate lo-garitmică, datorită unei ordonanţe de urgenţă cu aplicabilitate imediată şi obligatorie. Dar nici nu terminase bine treaba când microcipul din lobul frontal l-a avertizat că ac-tul respectiv a fost înlocuit de Legea nr. 123456789, votată în camerele reunuite ale parlamentului tricameral, care modifica legea 987654321 de ieri.
          Aşadar a trebuit să recalculeze taxele anulate şi să le dubleze, odată cu reintro-ducerea lor în sistemul fiscal, achitându-le imediat, bineînţeles cu penalizările de rigoa-re. Cu toate astea îi mai rămăsese în cont un eurocent, pe care urma să-l investească mâine, dar nu prea ştia în ce. Se gândise, ce-i drept, şi la posibilitatea de a închide fir-ma, dar asta l-ar fi costat enorm.
          După ce şi-a parcat maşina în garaj, a urcat în dormitorul de la etaj, şi-a băgat degetele în priza somniferică şi un curent cald şi plăcut i-a scurtcircitat neuronii. A început să se dezbrace încet, în timp ce gândurile îi zburau peste mări şi ţări, la perioa-da când se îmbogăţise, culegând căpşuni în Portocalia.
          Cu gesturi îndelung exersate, aproape automate, şi-a demontat mâna stângă, transplantată anul trecut de la un cămătar mort în condiţii suspecte. Mâna dreaptă a lă-stat-o, totuşi; o avea de la un fost deputat al puterii care, neatent, o ridicase în plen exact când trebuia să voteze împotrivă. Evident că asta l-a costat, călăul de grup rete-zândui-o scurt. Şi-a scos apoi picioarele, aşezându-le în cutiuţele lor nichelate, cu atmosferă septică, conform instrucţiunii 421B, care interzicea utilizarea lor în timpul nopţii, de teamă că vreunul din cei peste 1213 cetăţeni ai republicii ar fi încercat să fu-gă peste graniţă. Deja, se zvonea, că săptămâna trecută mai dispăruseră unul, Bastian Ghiţă, fără urmă.
          În sfârşit, îşi deşurubă capul, aşezându-l pe stativul cuantic. Nici nu-şi mai adu-cea bine aminte de unde îl avea, după ce îl pierduse pe al lui de mai multe ori. Se băgă în pat şi apăsă butonul de pauză totală.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 poezii de Matei Vişniec

LA MULŢI ANI POETULUI SPIRIDON POPESCU

CELE MAI FRUMOASE POEZII DE TOAMNĂ