POEME de Traian Gh. Cristea

POEME 

de Traian Gh. CRISTEA

SUNT TOT O FUGĂ

...drum cu spini, tăinuită ajungere şi-acum

blestemat, drum pustiu, mai pustiu decât

pustiul, nu-mi pasă, simt apropiatul extaz

clantestin din şoptiri dinspre lut; văd

moartea crăpând de invidie, n-am ce-i

face... sunt tot o fugă...

Dragostea a fugit furiş de pe cruce cu

mine în sân...

PRIVESC ÎN GENUNE

... îmi zic ghemuit pe un colţ de gând:

chiar de mi-ai fost vifor, Sahară şi

sete, şi dor, chiar labirint de speranţe,

şi secetă de mi-ai fost la capăt de drum,

Sfântă Rostire, ia aminte! n-am făcut

tumbe prin clemenţa ta, nici prin

obstinaţia zilelor de catran,

blestememându-te;

privesc în genunea-ţi şi aştept sentinţa...

Voi bea pân’la fund şi ultima-ţi flacără!

JURÂND CĂ ...

...înaintez către nuştiuunde, precum

luntrea cu luntraşul agonic, jurându-mi că

înainte să-mi pice toţi sorii, voi umple

peştera, visul, aşteptarea dintre pleoape şi

zbor; licuricii evadaţi din sângele

insomniilor îmi scriu jurnalul; dreptate ai

nemuritorule Shakespeare :

Atât timp cât mai putem iubi, cauza încă

nu-i pierdută.

PULBERE CUGETĂTOARE

… mormăi enervat de nesfârşirea

drumului, a timpului adormit;

după chipul şi asemănarea Ta m-ai făcut

Doamne;

dar iată-mă pulbere cugetătoare mi-s…

Cum să-mblânzesc jalnicul meu extaz ?

CU DUMNEZEU DE MÂNĂ

...uneori mă visez cu Dumnezeu de mână

prin graiul zburătoarelor în plimbare,

citindu-i poemul care sunt...

Aud cum viaţa de sub nori mă strigă

şi mi-e dorul plin de vuiet, de zbor, uneori

... alteori mă trezesc chiar zâmbind într-o

dragoste primejdos de vie...

Ce gânduri mai ai, Doamne, cu mine?

întreb, întreb obsesiv...

AMARĂ MĂRTURISIRE

...amară-mi e mărturisirea şi tonică

precum pelinul, aerul din Paradis miroase

a dulci vinovăţii, totuşi mă destăinui

apstolului cu stretoscop:

doctore Andrei, sufăr de o Dragoste

triunghiulară, visez să dărui din ce nu am,

din tezaurul colţului stâng ...

Dureroasă-mi este despicarea

în infinite iertări!

JURNAL INSIPID

...taci a lumii mireasă, taci! în Purgatoriu

eram domnul Nimeni, servit împărăteşte

cu fluidele porţii de speranţă şi cu

îmbrăţişarea silenţioasă a insomniilor,

acum lepăd picuri de sânge pentru

autografe pe suflete amorfe; vânzătorul

ambulant scrâjneşte: Ia senzaţionalu’! s-a

eftenit aia igenica şi alte alea! ...

Patul vecin tremură de frica neantizării.

SUFLET ZBURÂND

...fulg de porumbel rătăcit- sufletul meu

zboară printre ciulinii nopţilor cu iovi şi

sărmani milostivi; mă strigă răzvrătita

inimă roşie, prea roşie de-atâtea înfrângeri

şi biruinţe, hulită de-atâta cuminţenie cu

icoana la piept; zic mersi că mai pot

aştepta zorile să-mi spăl tăcerea, trupul

biciuit de păcate.

Întreb lacom lumina: Eu cine sunt?

PRINTRE SUNETE AUD...

..iar citesc, mă citesc printre

sunete aud: ...bre dom’ Citanie

lasă dracu’ cărţili’ scrisu’ că nu iei nimic

cân’te-o pupa moartea, hi,hi,hi...

Ce n-aş da să-i pot răspunde şi să-l întreb

de ce-s buboşi cărturarii!?

SOARTA-ŞI DĂ ÎN PETEC

...sărutul sacru, icoana din stânga sau

Cerul, misterisul de Cer, simt, mă curăţă

de rugina tristeţii; curajul meu peltic

loveşte plictiseala, mă simt iubit, slăvit,

trădat, pus la zid; de! uneori, soarta îşi dă

în petec, zâmbeşte în colţul gurii ciripind:

Ce dacă trăieşti, neîntregule, trăieşti cu

fecioara hulpavă de gât, ia aminte!

NU DISPER

...micul dejun: ceaiul de fructe,

caş steril, pumnul de pastile lacome

în aşteptarea tăcerii; anumiţi neuroni au

încetat să moară, totuşi...

Să fim mai smeriţi cu inima!- aud glas de

puls trândav, nu disper, totuşi iubesc.

Mărite Doamne, ce anotimp să fie astăzi

în Cer?

ULTIMA FILĂ-N JURNAL

...sunt tot aici sigilat, fostul căpitan de vas

îşi blestemă busola în căutarea respiraţiei

ascunse prin amintiri …

Pe ultima filă-n jurnalul de bord :

Vicleană ca marea e viaţa, dar alta

nu-mi pot inventa...

AM UITAT CINE SUNTEM?!

...înveliş de suflet nesătul, totuşi victoros,

fericit în nefericire...în adânc ce-o fi oare,

oceanul, cerul, frământare de om ?

Identitatea, lumina, căinţa umblă desculţe

la balul mascat, javrele dărâmă statui,

piramide, monumente, apoi huzuresc pe

podium încununaţi de lauri...

Doctore ceresc, am uitat cine suntem...?!

FERICIREA DIN MINE

... cum să ne fericim, înţeleptule Socrate,

când noi am inventat alte fericiri

spre bucuria şarpelui ?

Fericirea-i demult plecată din mine spre

casa părintească.

RITUAL

…la ceasul cucuvelelor îndrăgostite, în

taverna nopţii i se ghiceşte-n palmă

amantei întunericului; Faust soarbe

stihuri păcătoase, leproase, căţărate-n

ornic; de ce toate acestea?-întreb, de ce?

Să fie oare ritualul scorborei încoronate

de neştiute blesteme?

UN TRATAT DESPRE URĂ

...aventuri viscolite, voluptăţi şi sublime

înfrângeri, trădări; un tratat despre iertare

ar avea doar câteva sute de pagini, unul

despre ură ar număra secole.

Oare s-ar fi întrupat DIVINA COMEDIE

de n-ar fi ajutat şi blestemate hiene?

Domnule Dante, ce tristeţe! Ajuns-am

postmoderniştii moşieri ai urii!

ÎNGER ÎMPĂCAT CU MINE

... povaţa îngerului îmi scaldă auzul la

ceas târziu: Gata! nu mai eşti cel de ieri,

munţii au făcut pace cu cerul, pietrele nu

mai tac, divulgă păcate de ambră;

deschide! te vor inunda noii lăstari ai

supliciului din adâncul împăcării cu tine !

Curios, şi îngerul s-a împăcat cu mine!