LANSARE DE CARTE - Gheorghe Onea

LANSARE DE CARTE

Anotimpul iubirii de Gheorghe Onea

Sâmbătă, 9 iunie a.c., pe terasa de pe insuliţa din Parcul Crâng, pusă cu gene-rozitate la dispoziţie de d-l. Gheorghe Vlase (unul dintre puţinii patroni buzoieni care sprijină cultura) membri Cenaclului „V. Voiculescu” au participat la lansarea volu-mului „Anotimpul iubirii” semnat de poetul Gheorghe Onea.

După o succintă prezentare a evoluţiei literare a poetului din Cislău, cu referiri la mişcările literare din Nehoiu şi Buzău, din care Gheorghe Onea a făcut parte, (realizată de prefaţatorul şi redactorul volumu-lui, L. Mănăilescu), au urmat discuţii şi comentarii, toţi vorbitorii fiind unanimi în a aprecia sensibilitatea unei poezii „de suflet”, cu vibraţii de o muzicalitate delicată şi sinceră.

Am ales să „ilustrăm” înregistrarea fotografică a evenimentului, nu cu păreri critice ci cu fragmente semnificative din volum.

Poetul, împreună cu copiii săi, Alexandra şi Lucian, cărora le este dedicat volumul

Să fii bolnav de fericirea clipei,

să înserezi şi stelele să doară,

şi viscolit, sub streaşina aripei,

să-ţi faci din zbor ispită şi povară. (Tăceri cu ochi căprui)

O parte din invitaţii poetului

Spânzurați-aș sufletul, femeie,            

de norocul meu- pierdut în cer,            

să te cheme-întruna nunta mea lactee 

și să-ţi fie iarnă, şi să-mi fie ger! (Blestem)



Iubirea e o tristeţe ciudată      

şi nu ştiu de ce        

de fericire    

n-am plâns niciodată...   (Cu păsări albe pe umeri)

Şi e pustiu, mă-ncărunțeşte vântul

şi nu mai am pe cine să mai iert.

Mă rog acestui anotimp incert

şi mi se pierde în zăpezi cuvântul. (Scrisoare din iarnă)

Tudor Cicu, vobind despre porzia lui Gheorghe Onea

Ştiu totul despre tine:

și cântecul, și visul alb

și rochia de mătase

a ploii, dansând

printre mestecenii

pe care-i port în suflet. (Ştiu totul)



Petruţa Niţă şi Laurenţiu Belizan răsfoind volumul

Ce cântec risipit    

îngână vântul           

și mă ademenește cu nesomn?  (Cântec risipit)  

Mihai M. Macovei, Viorel Frâncu şi... muza.

Dar e doar vântul iernii

ce scurmă în troiene

şi-un clopoţel, departe,

la margine de cer,

stârnind singurătatea

şi-o lacrimă sub gene,

colindă o iubire

uitată: „lerui ler”... (Colind)

Valeria Manta Tăicuţu, flancată de Nicolae Pogonaru şi Nicolai Tăicuţu

...luni,

marți,

miercuri,

joi...

câte vieți mai am

până vineri? (Clepsidră)

Valeria Manta Tăicuţu schiţînd un portret literar al poetului Gh. Onea

Petruţa Niţă, citând şi recitând

Şi tot singur și sărac,

o să urc cerul de tină,

pe Golgota unui veac

să-mi duc crucea de lumină. (Vina)

Pictorul Florin Menzopol, un prieten al poeţilor,
realizatorul graficuii cărţii.

Te mai citesc, Esenin, câteodată

și îmi apari în față băietan,

cu părul blond, cu fața bucălată,

visând ninsorile din Riazan. (Dor de Esenin)

Vă salut, prieteni, timpul tot mă cheamă

să mai intru ziua-n catedrale vechi!

Vă salut, prieteni, dorul iar mă-ndeamnă

să mai caut, noaptea, stelele perechi! (Cântec de rămas bun)

Recită Mihai M. Macovei

Vinovat de mine, vinovat de viață...

„Bogdaproste, Doamne, că mai ajutat

să îmi port destinul risipit în ceaţă

şi să fiu de-a pururi vinovat!” (Vinovat de-a pururi)

Profesorul Mircea Costache

Şi-o lacrimă e ochiul stâng

şi-n ochiul drept se surpă marea,

când un copil, ce-am fost, nătâng,

se joacă, printre nori, de-a zarea. (Mi-e seară)

Teo Cabel, la primul contact cu poezia lui Gh. Onea

Când mă gândesc, în triste dimineţi

ce-aş fi făcut dac-aş fi fost alt eu,

mă văd, bătând la uşa altei vieţi,

în care-i singur chiar şi Dumnezeu. (Alter ego)

Criticul literar Stan Brebenel

Cum m-aş duce, m-aş tot duce

să mă pierd într-o răscruce

să mă-nchin, din când în când

doar la chipul tău din gând.

Să mă duc, să mă tot duc

moartea să n-o mai apuc. (Să mă duc, să mă tot duc)