UN VOLUM DE POEZIE ENGLEZĂ - TRADUCERE LIDIA VIANU
PRIMA MINI-ANTOLOGIE BLOODAXE ÎN ROMÂNIA ÎN TRSADUCEREA DOAMNEI
LIDIA VIANU
Contemporary Literature
Press anunţă publicarea volumului „Four Bloodaxe Poets” – (Ediţie online) Aceasta este prima antologie Bloodaxe apărută în România, cuprinzând patru poeți
britanici importanți ai momentului.
În deschiderea
volumului, doamna Lidia Vianu, profesor universitar doctor, di-rector al
Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC), notează: „Înainte
de anul 1990, era greu de imaginat că cei din spatele cortinei de fier ar putea
să pună piciorul într-o librărie ori bibliotecă din Anglia. După 1990, ideea de
a fi publicat de o editură englezească părea cel puţin năstruşnică. Şi totuşi,
într-o bună zi, traducerea ultimei cărţi a lui Marin Sorescu, Puntea, a apărut la Bloodaxe. Cartea a
fost premiată de London Poetry Society, după care un compozitor american a
scris o operă bazată pe acel volum. Habent
sua fata libelli.
La fel ca volumele, au
şi autorii şi traducătorii soarta lor... Să fi fost întâlnirea cu Bloodaxe
Books un simplu accident? O întâmplare binemeritată pentru Sorescu, iar, pentru
traducători, un accident fericit.
De câtva timp încoace,
mă tot duce gândul la acei scriitori? traducători? medi-atori? care învaţă de
mici engleza, ajung uneori s-o predea altora, şi, în mintea lor, trăiesc, ba
chiar scriu în limba engleză. James Joyce a scris o ultimă carte în care
indi-rect explica acest fenomen. Zece ani am muncit la A Manual for the Advanced Study of James Joyce’s Finnegans Wake in 130
volumes, sub îndrumarea constantă a lui C. George Sandulescu,
unul dintre puţinii Joyceeni remarcabili din lume. Tocmai această experienţă
mi-a deschis ochii să înţeleg soarta limbajului dinainte şi de după Turnul
Babel. Nu se poate evada din limba maternă, şi totuşi, pentru cei ce cred în
James Joyce, se deschide o cale. Calea aceea pare să fie limba engleză.
Traduc în limba română
în acest volum patru poeţi publicaţi de Bloodaxe. Cei 40 de masteranzi ai
anului 2 MTTLC traduc şi ei alţi 40 de poeţi Bloodaxe în diser-taţiile lor din
acest an. Întâlnirea cu Neil Astley, fondatorul editurii, întâlnirea cu poeţii
publicaţi de una dintre cele mai bune edituri de poezie din Anglia - toate
acestea sunt accidente fericite şi care nu păreau posibile în anii trecuţi”
(...).
În
cele ce urmează reproducem prezentarea din carte a poeţilor anologaţi şi câte o po-ezie a
fiecăruia, cu menţiunea că volumul lanseat oficial azi, miercuri 27 noiembrie 2019 poate fi consultat și descărcat de pe adresa
de internet:
Născută în Pakistan, a crescut la Glasgow,
de unde a fugit cu un bărbat în India, unde a lucrat ca producătoare de filme
documentare. În prezent locuieşte la Londra. Temele ei se leagă de numeroase
treceri existenţiale: copilărie, exil, călătorii, ideea de acasă şi părăsirea
spaţiului familiar, conflict şi teroare religioasă, iar, în ultima vreme,
suferinţa sufletească. I s-a decernat Medalia de Aur pentru Poezie a Reginei în
anul 2014. Este în egală măsură şi pictor: şi-a ilustrat toate volumele cu
desene proprii, care sunt parte integrantă din mesajul cărţilor ei.
Anunţarea plecării...
Un bilet te face să
te simţi în siguranţă:
poţi alege să pleci.
În mintea mea,
valizele
sunt veşnic făcute,
cu fermoarele trase,
gata înregistrate,
încuiate şi cu
eticheta pusă.
Dar în orice avion
ori tren m-aş urca,
mă trezesc înapoi
în acest loc al
aşteptării.
Glasgow, Baroda,
Sialkot, Roma.
Numele sunt căi spre
un tărâm posibil,
iar căile se preling
în alei
şi se trag ca-ntr-un
vârtej spre casă.
Fiecare oraş nou,
fiecare stradă
pe care păşesc îmi
trage pământul
de sub tălpi.
Poate trupul meu
caută
locul făgăduinţei.
Poate trupul meu
tânjeşte
după un alt chip.
Ieri mi-am pus numele
într-un colet şi l-am
expediat
prin curier, cu
menţiunea „Urgent”,
către o adresă
necunoscută.
W.N. (Bill) Herbert
A participat la numeroase proiecte de
traducere a poeziei din Bulgaria, Rusia, Somalia, China şi Olanda. Este
Profesor de Poezie şi Creative Writing la Newcastle University. A co-editat
împreună cu Matthew Hollis Strong Words: modern poets on modern poetry (2000),
iar cu Yang Lian Jade Ladder: Contemporary Chinese Poe-try (2012). Versurile lui
Herbert sunt scrise în „standard English”, dar şi în scoţiana vorbită în
Dundee.
Povestea păpuşii
Ţi se strecoară gândurile înăuntrul
poveştii
doar pe jumătate spuse în clipa când
adoarme fetiţa ta,
şi vezi cum îi cade păpuşa din mână
drept în lacul din gura vulcanului ce stă
să se reverse,
cade şi se izbeşte de stânca arzândă
dinăuntru.
Ţi se pare că poţi s-o apuci,
poţi să-ţi uzi mâneca suflecată până peste
cot,
ca şi cum ai scoate peria de păr dintr-o
cadă clocotită.
Dar atunci ai face apa să dea pe dinafară:
ar inunda satul unde doarme fetiţa,
ar umple ca un lac adâncitura în care
doarme lângă ea pe pernă păpuşa;
ar lua la vale tot - cană, farfurie,
căruţ, scaun -
şi pe toată lumea - mama, care crede că e
trează,
deşi neliniştea aceasta este de fapt visul
ei;
tatăl, care sforăie, cu mintea inundată de
alte femei;
bunicul în coşciugul desfăcut
şi fetiţa însăşi - toate luate la vale
fără
să trezească pe nimeni, fără a sparge
nimic.
Pentru că habar nu ai unde duc toate
acestea,
pui capăt aici poveştii, cu ochii aţintiţi
la
pupila lacului şi abia zărind
silueta minusculă a păpuşii care încă zace
acolo
de parcă tu însuţi te-ai privi de acolo,
şi nu o păpuşă,
ca şi cum acesta ar fi preţul plătit
pentru că nu ţi-ai trezit din somn
copilul, nu încă,
să vadă revărsarea care distruge şi
sfărâmă totul în cale.
George Szirtes
A tradus multă poezie şi proză maghiară şi
a colaborat la mai multe tipuri de proiecte. Născut în Ungaria, s-a refugiat
împreună cu familia în Anglia pe când avea opt ani. Volumul remarcabil Metro,
care se numără printre cărţile lui cele mai apre-ciate, vorbeşte tocmai despre
familia lui în timpul războiului, al ocupaţiei şi Holo-caustului. Pe lângă multe
alte distincţii, i s-a decernat premiul T.S. Eliot în anul 2005.
Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta
O curte obişnuită, ca atâtea altele.
Etajele casei, iată-le;
etajul la care păşeşte femeia,
obloanele simple, grilajul de fier
decent şi mut, întâmplarea de un alb
orbitor, asemeni
rochiei de nuntă pe care femeia o singură
dată o va purta.
Jos în curte, vârtej în care curg
lacrimile
ca ploaia în găleţi, de-a valma cu alte
lucruri.
Femeia se visează la oraş. Mireasa face
patul.
Ginerele mângâie părul miresei. Nu pare
Să lipsească nimic. Totul va rămâne.
Lumina aleargă
de una singură, ca şi cum n-ar locui
nimeni acolo.
Mark Waldron
S-a apucat târziu de scris. A publicat
două volume la Salt, după care a scos la Bloodaxe un al treilea, Meanwhile,
Trees. Al patrulea volum i-a apărut la Bloodaxe în 2019 (Sweet, like
Rinky-Dink). Poezia lui suprarealistă are multe în comun cu poeţii români
Sorescu şi Dinescu. Ca şi poemele, lecturile lui publice sunt cu totul
neobiş-nuite (pentru poeţii britanici), idiosincratice, amuzante, bizare şi
tulburătoare. Waldron nu citeşte poemele: pare să vorbească, pur şi simplu, în
timp ce se mişcă pe scenă.
Aşa că mi-am pitit cântul într-un şopron părăsit.
Adică nu-mai întâi mi-am pitit
cântul într-o cutie de conserve,
iar apoi am ascuns cutia într-o şosetă,
iar şoseta într-o cutie de pantofi,
iar cutia de pantofi într-o cutie de
pălării, iar cutia de pălării
înăuntrul cutiei în care fusese
împachetată cutia pentru pâine.
Aşadar, am ascuns cutia printre alte cutii
vechi
de o sută de mărimi şi de
sunete-la-scuturat,
şi toate erau îngrămădite în acel şopron.
Tocmai plecasem de acolo şi m-am întors
şi am văzut că şopronul era în plin soare,
şi m-am hotărât pe dată, neapărat, să
ascund şopronul
sub pământ, într-un câmp părăginit
înecat în noroi şi obiecte de unică
folosinţă,
ca mâncarea în unt.
Odată îngropat acolo şopronul, am pitit
câmpul cu totul
în munţii albaştri roşietici,
lăsându-l s-o ia la vale printr-o
deschizătură făcută de mine
pe dedesubtul copacilor şi vulpilor şi
furnicilor.
Iar munţii i-am vârât, uite-aşa, cu vârful
înfipt în fundul mării,
acoperiţi cu apă.
şi marea am tăinuit-o sub un cer doar de
mine ştiut, şi am dus
cerul sub spaţiu,
apoi spaţiul l-am îngropat sub nesfârşirea
fără sens a nimicniciei.
Şi nici măcar acolo nu este în siguranţă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu