ANIVERSĂRI - CARMEN SECERE

ANIVERSĂRI

La mulţi ani, poetei Carmen Secere!

Inteligentă, sensibilă şi (mai ales) talentată, poeta Carmen Secere trăieşte „în camera de gardă a unui spital pentru păpuşi”, poezia pe care o scrie fiind un fel de candelă în care pâlpâie mierea luminii. Sunt multe de spus (şi de scris) despre această poetă autentică, pentru care „a fi” (fără prejudecăţi şi false pudori) înseamnă a accepta desti-nul unui fulg de zăpadă ce cade, topindu-se, pe buzele însetate ale călătorului prin clipa de eternitate.

La mulţi ani, minune!

CONVORBIRI SECRETE CU UN ELEFANT ŞI O PUMĂ

mă dezbrac până la ultimul strat de piele să-mi număr nopțile.

închiriez o iluzie fără niciun plan de evacuare.

umerii mi se lovesc puternic de zidul din spatele ochilor.

aprind lumina. pășesc încet să nu calc pe vreo amintire

care să-mi frângă genunchii. totul e de neatins în spatele pleoapelor.

citesc ziarul cu dispariții. mă joc absentă

cu bețele cu pucioasă ale chibritului uscat.

rememorez rămășițele ultimei escapade nocturne la grădina zoologică, convorbirile secrete cu un elefant și o pumă.

în clipa aceasta privesc absentă câteva fotografii cu mine

de pe vremea când îmbrăcam rochii din mătase

și aruncam cu bulgări de lumină în oameni.

PEŞTII DIN SÂNGE

într-un ochi deschis am desenat un cerc orbilor
acolo îmi desfac inima crezând
că nu mă vede nimeni

merg în mâini pentru a înţelege
ordinea lucrurilor
uneori depăşesc linia şi simt
că sunt victima imaginaţiei celorlalţi

poate nu mă credeți dar dacă m-aş întoarce
cu picioarele pe pământ
punctul pe care m-aş sprijini
ar fi un fragment de paranoia

mai bine tac să nu-mi sperii
peştii din sânge

FLUTURE ORB

fumez (și parcă renunțasem)
pe un fotoliu

sub fotoliu prăpastia

suferința e animalul din colț

îmi îndes capul în cămașa uitată
din graba ta de a deveni învingător
deși oricum întârziaseși

viața ne-o ia mereu înainte

pe tabla de șah caii nechează

mă clatin într-o singurătate
care-ți poartă numele

fixez zidurile-n bolduri

le îmbrac cu ghirlande

construiesc o nuntă  de hârtie te strig

un fluture orb s-a prins în perdea

JUCĂRIE

sunt radioactivă  și singură

cel mai bun prieten este
o jucărie pe care  o plimb în lesă

să râd cumpăr clovni
la suprapreț made in china

emoțiile se lipesc pe banda adezivă
printre muște

de frig mă învelesc cu două pături

doare dar fără durere
nu rămâne nimic

ursulețul de pluş
are bateriile descărcate

PĂPUŞI

departe de locul ascuns
al copilăriei

îmi amintesc vag
hambarul din lemn
și fuga de acasă

am un ghem în stomac

parc-aș fi înghițit o pisică

nu mă luați în seamă

deformez intenționat
realitatea

lucrez în camera de gardă
a unui spital
pentru păpuși

ALIZEE DIN KENYA

la ecuator nu există apus

patria mea nu mai este
patria mea

iubesc un cal cu aripi

visele miros a iod

totul este perfect
precum în lumea
unui filosof

paza bună mă învață
să respir
până mâine în zori
un nebun îmi dăruiește
hârtie de mătase
și alizee din kenya

MON AMOUR MA TRISTESSE

umblu cu inima la vedere
sunt vulnerabilă și caut o culoare
căreia să-i aparțin

trăiesc din inerție
aproape de pământ
în rulota mea închiriată

afară coboară ceața

vecinii își acoperă ferestrele
cu mâinile goale

niciun adevăr nu rezistă
până când moartea ne va despărți

scurtele noastre întâlniri
ne găsesc mereu nepregătiți
să răsturnăm pământul

în numele acestei jumătăți de ceas
îți spun deschide ochii
și ghicește-mă

CONTRATIMP

lucrurile noi se suprapun
într-o dinamică descriptivă

la fără un sfert
urcă cititorul în stele
de fiecare dată deschide ziarul
la rubrica diverse
și îi tremură mâinile

timpul molima
moartea apropie oamenii
deși miroase cel mai urât

ce știe sâmburele despre cireș
mergi înainte

***

spuneai că abia aștepți
să-mi scot rochia
pentru ca frumusețea
să fie un vis despre gondole

e pustiu pe aici mi-e foame
sunt obosită și mi-e frig
iar martie spune povești de primăvară
pe care nimeni nu le crede

noaptea trecută am visat
că eram tineri

GÂNDURILE MI SE-NVÂRT ÎN CERC

două mirări câteva răspunsuri
și toată lehamitea de zăpada
care s-a topit

iubesc dezastrele îmi repet întruna
parcă adevărul se rostește singur

nu te apropia de capătul minții
suprarealismul e incomod
când mișcările aerului sunt evidente

ce gust de fiere și-atâta dantelă arsă
prin mine trec urme
de cenușă

***

totul pare perfect
culorile se pierd
în transparența zilei

din cer cade
o pace de sticlă

vântul aduce păsări
din nordul îndepărtat

noi îmblânzim frigul
sub pături

***

a plecat înainte

să se vindece apele

privesc de aproape amintirea

femeii care n-am fost

și aștept cocorii

lângă o cumpănă

în ochiul fântânii

se vede tot cerul

TOTUȘI VA VENI O DIMINEAȚĂ DINTRE UMBRE

e prea mult ianuarie 
m-a nins iarna 
în dormitorul tău

uit că ne-am întâlnit într-o gară 
tot uit că mi-ai dat cheia
și nu e căldură

închide fereastra 
se-anunță viscol în noaptea asta lungă 
cât o îndoială

pe canapeaua lui oblomov 
nu e loc pentru amândoi

să nu pleci 
e prea mult ianuarie

***

oamenii sunt preocupați

de hrana zilei de mâine și de vacanțele low cost

cine să mai afle secretul îngropat

în oglinda unui biet negustor de cuvinte

imaginile sunt deformate perfect

iar zidul e iluzia care-ți poartă numele

ană tu ană

să nu te încrezi niciodată în poeți

***

Noaptea liniştea se întoarce în oraş

singurătatea umblă desculţă

să nu trezească visele abandonate la colţuri

indiferenţa a devenit cumva un doliu permanent

închid ochii cu iluzii frumos colorate

nu se mai vede niciun suflet

cine ştie poate mâine

în sanatoriul berghof pacienţii vorbesc

despre timpul probabil

afară nu mai e nimic de trăit

***

Astăzi se împlinește un an de când sunt aproape fericită.
Fără voi, acest lucru nu ar fi fost posibil.
Vă mulțumesc, pentru că îmi sunteți și pentru că mă citiți! 

câteva cuvinte într-o carte
bagajul meu de mână
pe un drum
fără întoarcere

gânduri albe
definiţia întregului
„flori pentru algernon”
şi nordul

tulburătoare iluzie
cu toate morţile târâş
viaţa merge înainte

asta e tot ce se-ntâmplă
cu adevărat