ANIVERSĂRI - Lucian Vasiliu
ANIVERSĂRI
LA MULŢI ANI !
POETUL LUCIAN VASILIU (DIRECTOR AL EDITURII „JUNIMEA")
BOBOTEAZĂ
În pântece asemănătoare,
în ani diferiţi
s-au născut
- în aceeaşi zi cu mine -
Iuliu Maniu, Elvis Presley, Adrian Mutu...
La seara unchiului Ion,
de Sfântul Ion,
mama a dansat cu mine în pântece
până m-a slobozit
precum explozia unui proiectil
la marginea satului
Părinţii mei ar fi dorit să mă înregistreze
cu numele Ion,
dar deja în numeroasa familie
existau mai mulţi cu acest prenume
Încât
m-au numit Lucian,
după cartea de versuri semnată de Lucian Blaga,
fiul preotului din ţinutul Lancrăm
La minus 24o,
într-o iarnă sovietizată
când mama dansa, dansa, dansa -
pe când harta României era un gheţar uriaş
pe care morţii familiei continuă să patineze
În pântece asemănătoare,
în ani diferiţi
s-au născut
- în aceeaşi zi cu mine -
Iuliu Maniu, Elvis Presley, Adrian Mutu...
La seara unchiului Ion,
de Sfântul Ion,
mama a dansat cu mine în pântece
până m-a slobozit
precum explozia unui proiectil
la marginea satului
Părinţii mei ar fi dorit să mă înregistreze
cu numele Ion,
dar deja în numeroasa familie
existau mai mulţi cu acest prenume
Încât
m-au numit Lucian,
după cartea de versuri semnată de Lucian Blaga,
fiul preotului din ţinutul Lancrăm
La minus 24o,
într-o iarnă sovietizată
când mama dansa, dansa, dansa -
pe când harta României era un gheţar uriaş
pe care morţii familiei continuă să patineze
NAVIGATOR PE ARCA „SCRIPTOR”
(În drum spre Alicante)
(În drum spre Alicante)
Ei, ei!
Dulce urbe Marseille,
este adevărat că fondatorii
– vechii greci, popor de zei
(cum exulta poetul Dan Laurențiu!) –
au practicat negustoria pe mare
și cumetria pe uscat,
că au inventat
Drumul în Ceruri și pe Pământ
Dulce urbe Marseille,
este adevărat că fondatorii
– vechii greci, popor de zei
(cum exulta poetul Dan Laurențiu!) –
au practicat negustoria pe mare
și cumetria pe uscat,
că au inventat
Drumul în Ceruri și pe Pământ
Hei!
La Marseille,
studenta în litere, Marie-Cécile
ne-a primit regește, în casa Tatălui ei –
arheolog pe maluri de Nil,
colecționar subtil
de monede etrusce și de cicisbei
La Marseille,
studenta în litere, Marie-Cécile
ne-a primit regește, în casa Tatălui ei –
arheolog pe maluri de Nil,
colecționar subtil
de monede etrusce și de cicisbei
Alelei!
Ce lanuri de lavandă – iolandă,
ce flori de tei
în vechiul Port Marseille!
Un fel de cetate fără etate
un fel de golf cu metereze-orbită,
cu hetaire care vorbesc dispăruta limbă hitită
Ce lanuri de lavandă – iolandă,
ce flori de tei
în vechiul Port Marseille!
Un fel de cetate fără etate
un fel de golf cu metereze-orbită,
cu hetaire care vorbesc dispăruta limbă hitită
Urbe tolănită
pe-o coastă
isihastă,
înclinată ca turnul din Pissa
înspre peninsula donquijotescă
pe-o coastă
isihastă,
înclinată ca turnul din Pissa
înspre peninsula donquijotescă
Eu, temporar călător,
improvizat condeier,
aflat la tarabă, negustorește
îi invoc pe concitadinii
Tache, Ianke și Cadâr
și vă scriu această misivă mediteraniană
pe un solz de pește
improvizat condeier,
aflat la tarabă, negustorește
îi invoc pe concitadinii
Tache, Ianke și Cadâr
și vă scriu această misivă mediteraniană
pe un solz de pește
EDGAR ALLAN POE
Corbul domnului profesor e o închipuire.
Loveşte în fereastra de gheaţă
cu pliscul subţire –
pe cât de hirsut, pe atât de incult,
descins dintr-un neam păsăresc de demult
El se arată pe neprevăzute.
Ne îmbrăţişează cu aripile-i slute –
atât de negre şi atât de bizare,
dintr-o cu totul altă lume, se pare
într-o vreme, am vrut să-l împuşcăm, pe seară –
acoperise, cu ţeasta-i
luna sfântă şi clară
Dar, corbul domnului profesor e o închipuire,
lovind în fereastra de gheaţă
cu pliscu-i subţire
IDENTITATE
Nu am confundat niciodată
Budapest
cu Bucharest.
Nici Paraguay
cu
Uruguay.
Nici Ungaria cu Bulgaria
Profesorul meu de geografie
m-a învăţat să respect identităţile
fie ele forme de relief,
cetăţi sau parohii,
încă din juneţe
de când mă visam magistrat -
umbră la poalele muntelui Ararat
VEDERE DIN TREN, NOAPTEA
Prietenului Ioan Holban
Privesc pe fereastra întunecată
oraşul vegheat de Calea Lactee
urbea prin care curge bizantină
apa care a inundat
bordeie, biserici, pivniţe -
apă a broaştelor şi a ţiparilor,
a mâlului care a înghiţit migratorii
târgul în care am descoperit
praful de puşcă,
praştia şi boxul,
gimnastica şi incunabulul,
burgul în care mi-am tăiat degetele
cu briciul suedez al bunicului interbelic
oraşul în care am aflat
alte câteva cuvinte pentru Dicţionarul româno - turc
la care lucrez încă de la Căderea Constantinopolului:
işlic, mizilic, bucluc, harbuz, ciorap, chiftea
muşteriu, havuz, casap, giumbuşluc, huştiuliuc...
cetatea în care am schimbat şapte gazde,
îndrăgostit de uşa casei de la ţară
pe care o port în spate
ca pe un palimpsest
CONACUL CONACHI DE LA TECUCI
Cântă
broaştele
la
conacul logofătului Conachi
orăcăie
ca
în paginile grecului Aristofan
Ai
cui suntem
când
se îngână ziua cu noaptea,
când
camera conachiană
seamănă
cu
celulele
deţinuţilor
politici de la Sighet?
Doamne,
giudecătoriu drept
câtă
deşertăciune
în
clepsidra cu monade sinucigaşe!
MATINAL LA MAL
Mii
de drapele, de flamuri
flutură
deasupra casei noastre
şi
nu le vedem
Lună.
Semilună.
Descălecat.
Încălecat.
Du-te
vino printre leandri semiţi, egipteni, greci
alb,
roz, roşu
Brusc
mă îmbrăţişează
umbra
traducătorului Gao Xing – Merişor
pe
Drumul Mătăsii
Orologiile
de pe celălalt mal
se
pun în mişcare uşor:
DING
– DANG
YIN
– YANG!
EXORDIUM
Spaima, deznădejdea, bucuria, tristeţea
din ochii tăi:
acesta este filmul mut
al ultimelor zile,
aici se află promontoriul
unde înalţ
ruga de seară
în acest loc se sting
uralele unei mulţimi inexistente,
aici lilieci emit semnale morse
dintr-o lume obscură,
aici răsună comenzile
apelului de seară al damaschinilor
CA ŞI VOI
Ca şi voi
ascult
cîntecul mierlei rănite
ca şi voi
am o rană
pe cerul gurii
ca şi voi
cunosc umilinţa, frica,
extazul şi bucuria
ca şi voi
fumez ţigările fratelui mort
Doar gura mea este
gura dezordinii universale
Comentarii
Trimiteți un comentariu