ANIVERSĂRI - Lucian Vasiliu

ANIVERSĂRI

LA MULŢI ANI !

POETUL LUCIAN VASILIU (DIRECTOR AL EDITURII „JUNIMEA")

BOBOTEAZĂ
 
În pântece asemănătoare,
în ani diferiţi
s-au născut
- în aceeaşi zi cu mine -
Iuliu Maniu, Elvis Presley, Adrian Mutu...
 
La seara unchiului Ion,
de Sfântul Ion,
mama a dansat cu mine în pântece
până m-a slobozit
precum explozia unui proiectil
la marginea satului
 
Părinţii mei ar fi dorit să mă înregistreze
cu numele Ion,
dar deja în numeroasa familie
existau mai mulţi cu acest prenume
 
Încât
m-au numit Lucian,
după cartea de versuri semnată de Lucian Blaga,
fiul preotului din ţinutul Lancrăm
 
La minus 24^o,
într-o iarnă sovietizată
când mama dansa, dansa, dansa -
pe când harta României era un gheţar uriaş
pe care morţii familiei continuă să patineze

NAVIGATOR PE ARCA „SCRIPTOR”
(În drum spre Alicante)

Ei, ei!
Dulce urbe Marseille,
este adevărat că fondatorii
– vechii greci, popor de zei
(cum exulta poetul Dan Laurențiu!) –
au practicat negustoria pe mare
și cumetria pe uscat,
că au inventat
Drumul în Ceruri și pe Pământ

Hei!
La Marseille,
studenta în litere, Marie-Cécile
ne-a primit regește, în casa Tatălui ei –
arheolog pe maluri de Nil,
colecționar subtil
de monede etrusce și de cicisbei

Alelei!
Ce lanuri de lavandă – iolandă,
ce flori de tei
în vechiul Port Marseille!
Un fel de cetate fără etate
un fel de golf cu metereze-orbită,
cu hetaire care vorbesc dispăruta limbă hitită

Urbe tolănită
pe-o coastă
isihastă,
înclinată ca turnul din Pissa
înspre peninsula donquijotescă

Eu, temporar călător,
improvizat condeier,
aflat la tarabă, negustorește
îi invoc pe concitadinii
Tache, Ianke și Cadâr
și vă scriu această misivă mediteraniană
pe un solz de pește

 EDGAR ALLAN POE

Corbul domnului profesor e o închipuire.

Loveşte în fereastra de gheaţă

cu pliscul subţire –

pe cât de hirsut, pe atât de incult,

descins dintr-un neam păsăresc de demult

El se arată pe neprevăzute.

Ne îmbrăţişează cu aripile-i slute –

atât de negre şi atât de bizare,

dintr-o cu totul altă lume, se pare

într-o vreme, am vrut să-l împuşcăm, pe seară –

acoperise, cu ţeasta-i

luna sfântă şi clară

Dar, corbul domnului profesor e o închipuire,

lovind în fereastra de gheaţă

cu pliscu-i subţire

IDENTITATE
 

Nu am confundat niciodată
Budapest
cu Bucharest.
Nici Paraguay
cu
Uruguay.
Nici Ungaria cu Bulgaria
 
Profesorul meu de geografie
m-a învăţat să respect identităţile
fie ele forme de relief,
cetăţi sau parohii,
încă din juneţe
de când mă visam magistrat -
umbră la poalele muntelui Ararat

VEDERE DIN TREN, NOAPTEA

                        Prietenului Ioan Holban

Privesc pe fereastra întunecată

oraşul vegheat de Calea Lactee

urbea prin care curge bizantină

apa care a inundat

bordeie, biserici, pivniţe -

apă a broaştelor şi a ţiparilor,

a mâlului care a înghiţit migratorii

târgul în care am descoperit

praful de puşcă,

praştia şi boxul,

gimnastica şi incunabulul,

burgul în care mi-am tăiat degetele

cu briciul suedez al bunicului interbelic

oraşul în care am aflat

alte câteva cuvinte pentru Dicţionarul româno - turc

la care lucrez încă de la Căderea Constantinopolului:

işlic, mizilic, bucluc, harbuz, ciorap, chiftea

muşteriu, havuz, casap, giumbuşluc, huştiuliuc...

cetatea în care am schimbat şapte gazde,

îndrăgostit de uşa casei de la ţară

pe care o port în spate

ca pe un palimpsest

CONACUL CONACHI DE LA TECUCI

Cântă broaştele

la conacul logofătului Conachi

orăcăie

ca în paginile grecului Aristofan

Ai cui suntem

când se îngână ziua cu noaptea,

când camera conachiană

seamănă

cu celulele

deţinuţilor politici de la Sighet?

Doamne, giudecătoriu drept

câtă deşertăciune

în clepsidra cu monade sinucigaşe!

MATINAL LA MAL

 

Unn autograf pentru Emil Niculescu

Mii de drapele, de flamuri

flutură deasupra casei noastre

şi nu le vedem

Lună. Semilună.

Descălecat. Încălecat.

Du-te vino printre leandri semiţi, egipteni, greci

alb, roz, roşu

Brusc mă îmbrăţişează

umbra traducătorului Gao Xing – Merişor

pe Drumul Mătăsii

Orologiile de pe celălalt mal

se pun în mişcare uşor:

DING – DANG

YIN – YANG!

 EXORDIUM

Spaima, deznădejdea, bucuria, tristeţea

din ochii tăi:

acesta este filmul mut

al ultimelor zile,

aici se află promontoriul

unde înalţ

ruga de seară

în acest loc se sting

uralele unei mulţimi inexistente,

aici lilieci emit semnale morse

dintr-o lume obscură,

aici răsună comenzile

apelului de seară al damaschinilor

CA ŞI VOI

Ca şi voi

ascult

cîntecul mierlei rănite

ca şi voi

am o rană

pe cerul gurii

ca şi voi

cunosc umilinţa, frica,

extazul şi bucuria

ca şi voi

fumez ţigările fratelui mort

Doar gura mea este

gura dezordinii universale