ANIVERSĂRI - Silvia Bitere

ANIVERSĂRI

LA MULŢI ANI POETEI SILVIA BITERE !

MEMORII

îmi trece prin minte un ultim submarin galben

vara mi se pare deasă cum priveşti peste

umăr umbra

hâr hâr pe la geam s-a strecurat o lumină

din altă lume

totul e ca un câmp mi-a spus Coraline

privindu-se în oglindă

aduna de zor bucăţi de sticlă - din piele ieşeau

vii ascuţite era tot ce-şi putea dori un om

lasă timpul să treacă îmi şoptea lasă-l să curgă

nu-l ţine în pumni să-l risipeşti

şi s-a aruncat de la fereastră aşa liberă

cât eşti tu de frumoasă în zbor i-am strigat

curajoaso

curgi i-am spus curgi în zbor Coraline

dar lacrimile i-au secătuit privirea peste o apă

ca un buştean aluneca plină de chihlimbar

UN OM O PĂPUŞĂ UN COPIL

noi eram copiii din carton ai planetei

căutam o redută în care să ne lăsăm

pijamalele dragi

părinţii noştri erau mai tot timpul plecaţi

de acasă

ducând cu ei la subsuoară păpuşi tricotate

la război

sunt oameni obişnuiau să ne spună

dacă murim ne vom ascunde trupurile în ele

iar viermii vor amuţi

ni se înroşeau ochii de atâta plâns pentru că

înţelegeam

ni se sfârşea chipul când priveam seara luna

uscăţivă cum îşi întoarce feţele spre noi

boceam ca babele pierduţii pe front

de ce trebuiau să ne mintă

îmi doream un obuz din care să zbor

de una singură fără trup

facem parte dintr-un scenariu prost coraline

tu nu vezi ce număr mare porţi la pijama

tu chiar crezi că ăştia ne iubesc

cine? mă întreba.

nu ştiam să-i răspund apoi tăcerea

veşnica tăcere în care se furişează laşul

...

(mai târziu)

un spânzurat mă privea de sus

cu ochii bulbucaţi scotea limba la mine

eu ce să-i spun?

MESAJ – „PAŞDOI"

de ziua mea telefoanele sună
răspund politicos în timp ce mă cred
un mic zeu fudul cu pene

într-un imobil de pe strada fostului Lt. Mănoiu
pieptul mi se deschide și din el curge lumină
este tot ce am pentru voi

GRIGORE

Grigore este un copil simpatic

Locuieşte la mine în bloc pe scări

Merge cu liftul când are chef ascultă pe la uşi

Du-te dracului mâine dau divorţ de tine m-am săturat

Viaţa lui Grigore începe în fiecare dimineaţă

În boxă pe scări în lift

Are tot timpul cu el un motan jucăuş din pluş

Îl trage de mustăţi

Tanti Silvia pe el nu-l doare

Se preface îi spun ia gâdilă-l pe burtă

Râde şi mă ia de mână

Îşi face jucării din miez de pâine

Şi apoi le mănâncă cu poftă

Azi am mâncat un cozonac şi un avocat

Ce ştii tu ce este ăla avocat Grigore

Ştiu că tata a plecat de acasă într-o zi

Mi-a spus rămâi cu mă-ta şi mama a plecat şi ea strigând

Ne vedem la avocat

Când vine seara Grigore are o pătură cu lei

E rege doarme visează că se dă în tiribombă

Nu ameţeşte

Ce curajos eşti tu Grigore!

Ştie să-l citească pe verde în frunze

Ce culoare are părul meu Grigore?

E negru ca marea albastră

Cântă-mi ceva copile atunci

El plânge plânge plânge

Plâng şi eu

Ieri şi-a uitat viaţa la uşa mea

Am alergat să-i prind mirosul

În boxă am găsit urma mânuţelor lui

impregnată în vopseaua proaspătă de pe pereţi

A doua zi a treia zi mereu aşa

Grigore se ascunde în umbra mea

IMN ALBASTRU

ea mă privește

și tace acoperită de pământ

cu o pătură trasă peste cap tace pe limba ei

în casa veche de unde niciodată n-o să mai iasă

acoperită de pământ sub pătură trasă

s-a născut o altă mamă

uite așa dintr-o altă pasăre cicălitoare

sunt eu

cât o mai iubeam cât o mai iubeam

acoperită de pământ

viermii o trăgeau de genunchi

să-i mai vadă încă o dată rotula

rochia ei de mătase veritabilă

mamă născută dintr-o pasăre

cu degete lungi albastre

peste care am așezat pământ

și a crescut evident iarbă albastră

TRATAT SENTIMENTAL DE IMAGINAŢIE

 pentru că eu am ştiut să mă ascund sub gulerul tău

când a început să ningă foarte mult în vara aceea

aveam ghiozdanul încă în spate

alergam prin zăpadă

să ajung la primul curs de fluturi înaintea ta

iar tu aruncai cu bulgări cât casa în mine

în văzul tuturor

te iubesc te iubesc stai

şi-am vrut să mă opresc

să te ţin în braţe că tu plângeai

să-ţi spun adevărul că tu eşti în vis

că nimic nu este real şi că o să te doară

 apoi s-a înteţit vremea la castel doamnă

nu mai aveam nevoie de fluturi

el murise

SENTIMENTE, IDEALURI, MINCIUNI

despre ce mai scriu

despre nimic doamna mea

adun  așa ca o nebună de prin viață

îndes totul în mine

sentimente idealuri minciuni

moarte nu

am doar morții din partea părinților mei

e bine să ai ceva din partea cuiva

în rest dacă mai văd vreo icoană pe drum

mă închin la ea și ei îi dau lacrimile

e de la vopseaua proaspătă îmi spun

iarba nu se ia pe degete așa ușor

icoanele nu plâng dintr-o dată pentru nimeni

 nu nu plâng

ce-ți veni doamnă cu batista

mai bine saltă-ți genunchii  la gură

poate ai rămas grea cu mama

am fost în cimitir azi noapte

și era atât de bucuroasă

de-au ieșit toți morții pe alee la plimbare

vedeți doamnă eu am uitat că la naștere se plânge