LA MULŢI ANI POETULUI NISTOR TĂNĂSESCU !
LA MULŢI ANI POETULUI NISTOR TĂNĂSESCU !
Iartă-mă, prietene, dacă mă învinge oboseala lumii în care supravieţuim!
Aş fi vrut să regăsesc amintirile acelea care ne leagă, fiorul albastru al
poeziei îngânat de orga de vânt (ştii tu unde), dar, parafazându-l, într-un
fel, pe marele poet, trebuie să spun că, cel puţin acum, m-am lăsat târât de
vaca vieţii. După ce ieşim din meritata puşcărie, pentru „răutatea” şi disperarea
cu care am iubit oamenii şi literatura, poate o să retrăim, câteva ceasuri,
într-o lacrimă, singurul timp prezent, cel al memoriei.
LM
… toate ziarele de sâmbătă la un loc
aşteptând să fie citite cuiva
şi multe mere în cameră foarte multe
ultimele tale poeme despre mere
au zguduit lumea
nimeni nu ştie cine eşti
de unde vii
ţi-am păstrat taina am
zidit uşile şi ferestrele după
voia ta
am ucis toţi merii din preajmă
ce să fac mai departe se
frâng ziarele de sâmbătă
pe masa mea…
INVENTATORUL TRISTEŢII
… mi se dă să beau sânge de iepure
eu mai aştept şi altceva de la o toamnă o
telegramă o scrisoare în flăcări
cineva se pregăteşte să inventeze tristeţea
seara un rug în faţa casei mele, poştaşul:
„Vino la culesul viilor. Vino”
PASĂREA ACEEA
avatarurile nu sunt ale noastre
nici ramurile verzi de măslin –
altcineva îngenuncheat a ucis pasărea –
Aceea lui i se cuvine
orori sau noapte tot
sau nimic
noi nu
noi nu putem fi bănuiţi
priviţi ce ochi frumoşi ce
aripi frumoase au femeile noastre
SCRISOARE DIN AMBELE TABERE
 |
| Împreună cu poetul Ion Gheorghe |
… ninge…
de fiecare dată când ninge rămân într-un
singur prieten
şi acela scump la vedere şi acela
cu crengile ninse
în depărtarea de unde vă scriu vouă
neninşilor
se petrec viscole şi întâmplări
armate de fluturi invadează oraşul
sângele lor alb ne şiroieşte pe haine în
barbă
nu ni se mai disting proaspetele decoraţii nu
ne mai deosebim unul de altul
în depărtarea unde vă scriu vouă neninşilor
se petrec viscole de întâmplări unii
din noi vor trece de partea duşmanului…
PRIMĂVARĂ SAU TOAMNĂ
… de la etajul zece al numelui tău cade
în fiecare dimineaţă un trandafir
cine stă să-l culeagă se îmbogăţeşte
în piaţa de flori cine nu
şapte ani trudeşte să-l cumpere
de la roşu la violet luminezi o pajişte cu
licurici
devii în mijlocul nopţii
(aripi nu are numele tău nici să zboare
înaintea
oaspetelui cu roze nu ştie)
acum e primăvară sau toamnă în acest codru de
aur
trandafirii trăiesc mai puţin de o zi
ÎNTÂMPLĂRI CU FILOZOFI
… Moare Kant se naşte Feuerbach
tu tot aştepţi în locuri pe unde nu trec
răsare luna răsare soarele ah
în fântână numai nopţi se petrec
scriu poeme cu sufletul la gură
(un poem într-o viaţă întreagă)
vântul tău mă iubeşte cu ură
nici o frunză nu lasă să-mi cadă
tot astfel sunt de o vreme pădure
de citit după masa de seară –
tu m-aştepţi prin zăpezi c-o secure
eu nu plec niciodată din vară
CHIŞTOACELE MAMEI EI DE VIAŢĂ!
...
în cea mai tristă lume posibilă
am
murit de bucurie când cineva de alături
nu
mult mai ponosit decât mine
s-a
simţit cel mai fericit om din lume
când
i-am întors spatele
în
cea mai tristă lume posibilă
am
murit de bucurie când cineva de alături
se
tot prefăcea că priveşte cerul
nicidecum
cumpărăturile mele
pe
care eram convins că a pus ochii
în
cea mai tristă lume posibilă
am
murit de bucurie când cineva
pe
care-l prezumam cel mai neisprăvit hoţ mondial
s-a
simţit cel mai fericit când i-am întors spatele
şi-a
putut în sfârşit să golească şi el în demnitate
scrumierele
de alături de
mucurile
şi de chiştoacele de ţigări...
HOŢII MEI DE NOTA ZECE
...după
ce am obosit să dăruiesc
m-au
furat toţi în această viaţă
şi
tocmai aceia dintre ei
fără
ţinere de minte
mi-au
revândut înţelepciunea pe care
le-am
dăruit-o
mi-au
proclamat succesul lor faţă în faţă
ca
dinspre un zeu către un derbedeu
şi
cu toate astea-s fericit...
pentru
tot ce mi-au furat
pentru
tot ce şi-au însuşit de la mine
toţi
hoţii mei au primit mereu nota zece...
AUTORITATEA ABURULUI
...
te duci în grădinile verii în capitala iubirii te duci
pui
la cale o dragoste mare –
care
fereastră să fie aceea cărui loc frumos să te rogi
te
aşezi la o masă cu fluturi însângeraţi:
acesta
este trupul meu şi aceasta umbra păsării sale
cu
batiste invizibile îi şterg aripa de întâmplare
eu
sunt tatăl vostru de-acuma eu
stăpânesc
nisipul din jurul a o mie de pirogi
încărcate
cu cele mai frumoase petale...
CÂNTEC PENTRU SĂRACI
... era o muzică înnebunitoare înnebunitoare
ne încingeam cu frânghii de mătase mijlocul
să nu cădem de pe trotuare –
pe străzi circulau maşini cu pian cu surle şi tobe
pentru o monedă dăruită celui de la
volan
ni se înapoiau zece metri de
linişte...
la marginea oraşului eram săraci
voiam să ne cânte cucul degeaba...
Comentarii
Trimiteți un comentariu