ANIVERSĂRI - DUMITRU PANĂ

ANIVERSĂRI

La mulţi ani, poetului Dumitru Pană

DEPARTE DE ACELE LUCRURI

învăţ din textele vechi toate numele morţii.

zeii mi-au picurat în sânge cenuşă şi vis.

cu surle şi trâmbiţe m-am risipit.

trăiesc în ritmul oglinzii.

trăiesc barbar în corturi de cuvinte străine.

ispitit de toate ale tuturor

străin de tot ce ar fi numai al meu.

nu voi fi cunoscut decât după nume străine.

departe de acele lucruri

la care nimeni nu s-a gândit.

lucruri pe care numai într-o limbă străină

mai pot să le spun. lucruri pe care

numai într-o limbă moartă mai pot să le înţeleg

CE SĂ MAI CITESC DECÂT

ce să mai citesc decât liniştea

aceasta care se lasă între noi depărtându-ne

adunându-ne. liniştea din ochii lăsaţi. din

ochii obosiţi. de frumuseţe şi spaimă -

aceeaşi linişte în care ne vom despărţi.

ce să mai citesc decât

liniştea dintre mine şi cărţi

liniştea dintre mine şi toate cărţile.

şi liniştea ce se lasă după înviere. liniştea

ce se înalţă după moarte

ATMOSFERĂ DE PALAT

ÎN AJUNUL UNUI CONSILIU DE COROANĂ

în prima cameră regele

prinde fluturi instalat într-o uriaşă colivie

pentru fluturi. În acelaşi timp se ocupă

cu probleme de stat.

în antepenultima cameră regina

îşi priveşte cu nostalgie mâinile şi visează

la vreun amant neapărat roz. atmosferă de palat

în ajunul unui consiliu de coroană.

între a cincea şi a şasea fereastră

bărbatul cu mănuşa albastră.

în prima cameră regele continuă

să se amuze în colivia uriaşă. fiecare fluture

este strivit de două ori: pentru sentimentul

de certitudine. apoi de trei de patru

de cinci ori: pentru celelalte sentimente

ACUM DESPRE ZEI

acum despre zei. cum ne-au purtat

din nădejde în deznădejde. cum

ne-au târât din deznădejde în nădejde.

cum ne-au împins în atâtea întrebări -

şi-n fiecare întrebare e-un alt zeu.

ruguri la porţi şi pe ziduri. ruguri pe culmi.

ruguri în faţa mării.

al visului şi-al cărnii acelaşi rug.

vis în carne stins. din tot ce nu ştim

ce ştim e doar partea de întrebare.

printre tăişuri preafine şi vârfuri atroce

rugile noastre abia se strecoară

la cer şi pământ la mare şi cer.

cântecul nu mai iese din aripi

de lebădă de înger. de greier măcar.

şi-n tihna istovitoare a rugii sfâşiem hârtie

sfâşiem hârtie albă nescrisă - ne încearcă iată

obiceiuri barbare.

zeii

cum ne poartă din tăcerea lor în absenţa lor.

văd plânsul şi nu înţeleg lacrima.

şi n-au murit. ei sunt acum vânt şi mare

şi cer şi timp. ei sunt acum

toate poftele noastre.

de gât cu zeii prin speluncile clipei.

ceva ce n-am făcut niciodată. ceva de care

ne-am legat pentru totdeauna.

e timpul atât de scurt

că nu avem când să ne despărţim.

spaimă învinsă cu pâine.

spaimă învinsă cu vin.

cum am ajuns să înfruntăm întunericul

doar cu trupul

ZECE ANI

zece ani în faţa zidului. mai mult decât

o viaţă de om: o viaţă de om. de mii de ani

cu atâtea vieţi. umbrelor le-a fost dat

să-şi aştepte trecutul viu şi nevăzut.

zece ani am administrat tăcerea.

zece ani cuvintele pe care Cel Învăluit

le-a scris în mine şi nu le-am putut rosti.

alţi zece ani am administrat urletul.

se năruie zidul. zidul în patru. vom înălţa

dincolo mării

altare de cenuşă. trupul meu glorios

visul. Iubirea aşteaptă retoric.

întoarcerea-i retorică până şi ea.

şi

mai mult decât că s-au întâmplat

toate câte se ştiu

eu pot să mi le şi închipui

KONSTANTINOS P. KAVAFIS

aş vrea să te aud citind din

Kavafis. În limba lui în limba părinţilor lui.

despre viaţa lui mult

am citit. cum i-o lua înainte. cum mereu

îi rămânea în urmă. ci el nu mai aştepta. nu mai

alerga. el era una cu patima lui. în Alexandria.

dar despre viaţa lui prea mult am citit.

aici în târgul din îndepărtata provincie

unde nimeni nu mai vrea să înveţe

limba vechilor greci

TĂCEREA PĂMÂNTUL TĂCEREA

nisipul din ape.

aerul lunii. luna în plină zi şi luna din ape.

soarele atotputernic soarele neputiincios.

copii şi părinţi iubite şi case.

cetatea sfârşitului.

grădina începutului. tot ce-mi închipui

ca şi când ar fi fost.

toţi şi toate ne-aşteaptă. iubirea şi ura -

măcar în dorinţa rămasă dorinţă.

tăcerea ne va aduna tăcerea ne va

despărţii. micul gest al mâinii deasupra.

tăcerea care creşte în noi şi ne seacă.

mizeria gloriei luxul înfrângerii. ei

vor uita zidul. eu - nu. zidul uitat

se mută în inimă. cine va fi Zeul Tăcerii?

dar Zeul Tăgadei? ştim doar

nume fără iubire. adică fără ecou.

se înalţă noaptea se lasă moartea -

cum trece noaptea spre noapte

prin amiază şi cer -

ne-a ucis frumuseţea fără să o vedem

NE VOM ÎNTOARCE ÎN HELADA

vom ciopli în granit, vom inventa

geometrii sacre, vom descifra geometri uitate, geometrii

toate străine, precum mirarea barbarilor (aţi văzut? trimisul

lor e prea sincer, nu poţi să-l crezi până la capăt).

coloane portice arcade sprijinite de cer şi de aer.

apoi vom săpa la rădăcina unui măslin, vom

culege poate fructe târzii.

cine e Străinul? dar cine-i Orbul ce râde?

neîntrecut acesta în ştiinţa numită divină, cuvintele lui

meritau mai mult decât să fie salvate în cântec.

(doar coapsa lui murise: acum era de aur) –

ne vom întoarce-n Helada. vom ciopli

în granit, tot ce ştim vom învăţa pentru ultima oară

vom rămâne în Insule

SE-NTÂMPLĂ LUCRURI CIUDATE-N CETATE

Străine. Sibylla-i pe ziduri.

bătrânii povestesc ce aud la copii.

la colţuri de case se vinde tot ce te-ar putea umilii:

vin roşu şi tu n-ai voie să bei vin roşu.

mătăsuri parfumuri bijuterii pe care n-ai cui să le dăruieşti.

papirusuri mai ciudate decât ai putea tu să-ţi închipui.

oamenii merg ţinându-se unul de altul ca şi

cum nu şi-ar cunoaşte fiecare drumul.

intră veseli în templele albe ies trişti.

câteodată îi mai văd şi singuri. dar chiar şi aşa

ce rost are graba lor printre statui

nu ştiu. şi văzând toate astea

rămâi mai departe în spate.

atât de departe încât n-ai fost niciodată aici.

în moartea asta pe care nu o mai treci

FARUL ŞI BIBLIOTECA AU DISPĂRUT

Farul şi Biblioteca au dispărut.

de Museion nu se mai ştie –

în Alexandria visul.

de glorie. gloria visului. a dispărut răgazul

pentru trecut. şi nici răgazul pentru viitor

nu se arată.

Farul şi Biblioteca au dispărut.

nu şi mândria.

AERUL DIMINEŢII

Aerul dimineţii

şi chemarea lui din întuneric.

totul se cheamă totul rămâne.

şi atâtea lucruri care nu sunt spuse.

şi atâtea lucruri care nu vor fi spuse.

şi răsăritul soarelui

: altar

şi nădejdea că până în asfinţit vei spune ceva mai adânc.

nădejdea că după asfinţit va începe o nouă zi.

NU CREDEŢI

de sub mască se-aude:

Nu credeţi   Nu credeţi – Ilion e doar un nume

nici iubire nici ură. nici triumf nici înfrângere.

un ecou ce nu se mai întoarce –

ecou fără tată.

o umbră un zid ce umblă retoric pe nisip pe ape.

şi-apoi zidul umbrei zidul divin se mută în noi

: şi triumf şi înfrângere. şi iubire

şi ură

AŞA VOM SFÂRŞI

Aşa vom sfârşi – cu ură şi fără teamă.

degetele lor s-au strâns cu prisos

pe cupa cu vin pe sâni şi pe spadă.

moartea de pretutindeni renaşte mereu.

dar mai cumplită decât moartea ce va veni

e moartea de fiecare clipă. şi mai mult

decât moartea de fiecare clipă e moartea din clipa asta

adusă de Zeul Acum