Adrian Păunescu - Şi totuşi, vine toamna (foto - Lucian Mănăilescu)





Adrian Păunescu

Şi totuşi vine toamna


E încă verde iarba pe coline
Şi zilele nu s-au scurtat de tot
Şi cineva cu-n sac în spate vine
De sus din munţi ca de la un complot.

 

Porumbul are încă dinţi de lapte
Albinele se-ngreunează-n zbor
Văratec plouă-n fiecare noapte
Şi greierii mai cântă până mor.


Cojoacele n-au coborât din poduri
Iubirile n-au coborât din vis
Se coc gutui în foarte multe moduri
A le muşca e încă interzis.


În clăi de fân miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu caută mascul
În aburii de vifor cerul moare
Mai este pân-la nuntă timp destul.



Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi tu o ştii şi o îngâni
Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
Şi vai: suntem bătrâni.








Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

10 poezii de Matei Vişniec

Imagine
10 poezii de Matei   Vi şniec fotografii: Lucian Mănăilescu „ Poezia a fost iubita mea, amanta mea, patria mea, grădina mea secretă, limba mea secretă, refugiul meu, bătălia mea cu mine însumi, cu lumea.”   Firimiturile care cad Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului fac uneori un zgomot asurzitor se aud ţipete, bufnituri o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului un om moare strivit sub o maşină ploioasă de la masa de lucru a poetului cad uneori firimituri enorme, inadmisibile când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri cuvintele însele devin mai rare, mai greu de înţeles În faţa cuvântului linişte s-a făcut o coadă enormă atenţie, nu va fi de ajuns pentru toată lumea strigă poetul chiar şi în faţa cuvântului dragoste care s-a terminat de mult mai aşteaptă câţiva ireductibili, câteva grupuri de turişti obosiţi poate că aceste urm...
Citiți mai multe

LA MULŢI ANI POETULUI SPIRIDON POPESCU

Imagine
LA MULŢI ANI ! SPIRIDON POPESCU Poezia lui Spiridon Popescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi ai literaturii române actuale, ştie să doară, să se joace de-a cerul, să spere, să sfâşie carnea cuvin-telor şi să râdă cu lacrimi, copilărindu-se de-a viaţa şi de-a moartea ! ODĂ MINERULUI Tovarăşe miner, să ne trăieşti, Dar nu pentru că-i dai cărbune ţării, Ci pentru c-ai venit la Bucureşti Şi ne-ai muiat puţin şira spinării. Aveam nevoie de-o torpilă, zău, Prea ne luasem nasu`la purtare: Nu mai umblam cu limba pe popou, Nu-i mai spuneam cârmaciului că-i mare. Prea ne intrase-n cap democraţia, Prea ne credeam şi noi occidentali - Uitasem că trăim în România Condusă de mojici şi de şacali. De nu era securea ta de fier, Nu ne venea memoria curând. Îţi mulţumim, tovarăşe miner, Că ne-ai adus cu capul pe pământ!… (Poem scris după mineriada din13 – 15 iunie 1990) TRISTEŢE Eu m-am născut (o spun cu scârbă mare) În ţara...
Citiți mai multe

CELE MAI FRUMOASE POEZII DE TOAMNĂ

Imagine
La fel şi eu ca frunza care cade m-agăţ cu disperare de văzduh...                                                                  ( Lucian Mănăilescu ) CELE MAI FRUMOASE POEZII DE TOAMNĂ Mihai Eminescu Stau în cerdacul tău Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină Deasupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Și vântul mișcă arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiți cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind. L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, Desfaci visând pieptarul de la sân, Încet te-ardici și sufli-n lumânare... Deasupră-mi...
Citiți mai multe