TREI POEME de Simona STAPAN

TREI POEME DE SIMONA STAPAN

waxen marriage

senzația de a te întreba cine este necunoscutul din  patul tău

într-o dimineață în care ai fi preferat un dildo

cafeaua te așteaptă, scumpo

și eu aștept: să pleci. oricum, nu știi că îmi beau cafeaua cu lămâie;

te face mai prietenos, aproape simpatic

nu-l întreb nimic

îi spun doar te iubesc așa cum și tu viceversa

și îl las să aleagă patul sau ușa așa crede el, naiv

începe ploaia vrea să rămână

am o pălărie în plus lui mihai i se potrivea, cred că aveți aceeași mărime

și spun un nume la întâmplare

chiar îl cheamă întâmplare

și numai hazardul mi-l poate face să tacă

și să plece

și să nu-mi ceară numărul de telefon

și să nu-mi ceară cărți din bibliotecă oricum, kamasutra n-am

ne bem cafeaua într-un final

aleg o carte și resemnată

«du-te și cumpără și tu niște miere pentru cafea

ne așteaptă multe nopți de ceară de acum înainte»

când se întoarce

facem dragoste în timp ce domnișoarele de  onoare ne aprind

lumânările

adio dar rămân cu tine

neputând să-mi car cutiuța de confetti

aerul din baloanele care-mi erau dedicate

și zahărul din tortul de care oricine e mândru

am început să privesc în urmă

spre o fericire mai suportabilă

ea și-a lipit confetti peste pleoape

aer peste plămâni

și zahăr peste inimă

și a început să privească înainte

spre o petrecere și mai nereușită

fără să știm

ea și cu mine ne-am trezit

legate în aceeași cămașă de forță

generalizare

oferă și crucea pe care nu va scrie niciun nume
odată cu sânul mamei

ea nu va ști că toți am fi preferat copilăria unui avorton
placentei din care tuturor ne picură
prolactină

despre care toți știm că dumnezeu spală covoarele din rai cu ea

și decolorează autografele de pe morminte