Jurnal de Curbură

POETUL ZILEI Vasile Voiculescu SUNT CULMI ÎNFRICOŞATE Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge, Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre, Pe ele niciodată lumina nu se stinge. Acolo răsăritul trimite-ntâia rază, Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă, Pe fruntea lor de-a pururi lumina scânteiază În chip de sărutare ce-n veci nu se mai curmă. Arareori un vultur cu aripe bălane Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară, Căci prins adânc de vraja seninelor arcane, Rămâne sus acolo şi nu se mai coboară. CINA CEA DE TAINĂ Băteai domol şi norii silnici cercau zadarnic să te-ascundă Când ţi-am deschis, în noaptea aceea, cămara-mi sufletului scundă. De cum intraşi, târând lumina de lunga-ţi haină atârnată, Chilerul mi-a părut mai muced, poiata mai întunecată. Şi-n duhnitorul întuneric pândind prin colţul înfoiat, Eu însu-mi n-aveam loc, bicisnic, ci stam pe brânci şi-ncovoiat....

POETUL ZILEI Matei Vi şniec   Fotografiile din text: Lucian Mănăilescu „Poezia a fost iubita mea, amanta mea, patria mea, grădina mea secretă, limba mea secretă, refugiul meu, bătălia mea cu mine însumi, cu lumea.”  FIRIMITURILE CARE CAD Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului fac uneori un zgomot asurzitor se aud ţipete, bufnituri o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului un om moare strivit sub o maşină ploioasă de la masa de lucru a poetului cad uneori firimituri enorme, inadmisibile când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri cuvintele însele devin mai rare, mai greu de înţeles În faţa cuvântului linişte s-a făcut o coadă enormă atenţie, nu va fi de ajuns pentru toată lumea strigă poetul chiar şi în faţa cuvântului dragoste care s-a terminat de mult mai aşteaptă câţiva ireductibili, câteva grupuri de turişti obosiţi poate că ac...