Jurnal de Curbură

  POEME de Mihaela Roxana Boboc Nudul dimineţilor să ai de ales să scrii ceva ce moare oricum și totuși să te încăpățânezi să-i dai contur să-l scoți din tine, din durerea și nebunia unei monocromii și îmbrăcat în tonuri blânde, tot mai blânde aproape de spaima albă a dimineților de profilul tău ascuns în mareea de nisip lovești pământul și revine glob în ochii mei te pierd și orice ai spune încape într-o virgulă din caligrafia cerului o smulg și nu rămâne nimic, aerul se rarefiază în jur poate nici n-ai existat, iluziile sunt oaze de umanitate uneori nici tabloul de seară, o mamă și pruncul ei într-un ochi de timp sau mâna pictorului strângând în pumn dorul ca pe-o nălucă - spune-i să se oprească, să nu mai picteze respirații arată-i virgula din palmă și roagă-te să uite cum lumea se așază în genunchi și fruntea e o semilună furată de gânduri cum așteptarea doare până la os dar lipsa ei e doar începutul ui

Revista revistelor CONTA Nr. 28/2017 Excelenta revistă condusă de scriitorul Adria Alui Gheorghe , care apare la Piatra Neamţ, este – şi nu o spunem numai noi – una dintre publi-caţiile de elită (deloc provincială) a literaturii ro-mâne actuale. ⧫ Numărul actual este deschis de editorialul di-rectorului revistei având titlul sugestiv Nevoia de modele , criza de modele, susţine autorul, fi-ind: „ cea mai gravă dintre toate crizele care se mabifestă în lumea noastră ”. În context este ci-tat un eseu al lui Andrei Pleşu despre „ obsceni-tatea publică”: « ... împestriţarea de azi a realită-ţilor autohtone are o iritantă dimensiune obs-cenă. adică o strânsă afinitate cu psihologia ne-ruşinării: neruşinare în politică, neruşinare în publicistică, neruşinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi ». Această stare de lucruri a fost definită, magistral, cu un cuvânt inventat, ( inaptocraţie ) de francezul Jean d’Dormesson: «... un siste

Jurnal Parizian „ Îmi vine să fug din pagină” Academician Eugen Simion *  Timpul trăirii, timpul mărturisirii, jurnalul parizian al domnului Eugen Si-mion (Ediţia Mihaela Constantinescu, Editura „Univers Enciclopedic Gold”, 2013) este şi astăzi de o prospeţime surprinzătoare. Asta, probabil şi pentru că, la vremea când a fost scris, Domnul Profesor avea temeritatea   intelectualului pornit pe drumul abrupt al cunoaşterii. *  „ Cultura continuă să rămână o şansă a omului, un spaţiu al libertăţii lui ” (De fapt a fi liber înseamnă a fi fiinţă, adică a te definii prin ceea ce fiinţezi , nu prin ceea ce eşti – n.n.) În acest sens este definit şi Parisul: „ un mit pe care trebuie să-l meriţi ”. Spre deosebire de Veneţia, de exemplu, care reprezintă: „ O concentrare prea mare de frumuseţe şi istorie ”. Cu alte cuvinte „ timpul trăirii ” trebuie să treacă dincolo de ziduri, dincolo de „moartea” timpului, deveninind efemer şi viu. *  Este, spune autorul, şansa pe care ţi