Jurnal de Curbură

Remember RODIAN   DRĂGOI (1 februarie 1951 – 9 noiembrie 2018) ANIVERSARE De ziua lui, poetul Rodian Drăgoi ninge cu lacrimi de zăpadă... Azi împlineşte încă o moarte... De când a plecat cerul e o fereastră în spatele căreia scânceşte duios întunericul... LM STRIGĂTUL MEU ERA O TĂCUTĂ NINSOARE Pe tâmplele mele zăceau îngeri ucişi corbii treceau parcă purtând catedrale în gheare cineva îmi trimitea scrisori din pământ strigătul meu era o tăcută ninsoare tu veneai răvăşită şi tremurai ca o noapte desculţă şi cu umerii goi un copil inventase o pădure arzândă doar noi ne temeam să privim înapoi TOT MAI STRIG ŞI STRIG ŞI STRIG Tot mai strig şi strig şi strig că şi-n dragoste e frig tot alerg pe sub zăpadă rănile să nu mă vadă de când stau să te aştept mi-a crescut iarbă pe piept de când nu am mai dormit somnul mi-a încărunţit de când nu te-am mai văzut mi-s privirile de lut carnea mi s-a risipit într-

REMEMBER MIRCEA MICU (31 ianuarie 1937 – 18 iulie 2010) Un „povestitor” inegalabil al „întâmplărilor cu scriitiri”, Mircea Micu era, pentru Zaharia Stancu, pe când acesta deţinea funcţia de preşedinte al Uniunii Scri-itoilor, omul bun la toate, pe care îl „spăla”, de multe ori, în apele  „ I ordanului". Ironia fină a poetului, trecea peste ofuscările preşedintelui cu nonşalanţă, îmblânzindu-l, în cele din urmă - pe marele Desculţ. La fel cum, cunoscându-şi confraţii, scria excepţionale parodii, nu de puţine ori notorietatea acestora întrecând textele originale.   Masca aceasta, de om vesel şi pus pe şotii, ascunde însă un poet „romantic”, un suflet ce zugrăveşte icoana Mamei şi amin-tirile vieţii, cu profunda vibraţie a lacrimilor... PARODII – MIRCEA MICU ALEXANDRU ANDRIŢOIU - AMINTIRI DIN PROVINCIE „ Cu atenţie mărită Orice fată se mărită ” Tu care-ai fost un porţelan de Saxa, blând trandafir amirosind discret, mi-ai zdruncinat cuvintelor s