Jurnal de Curbură

LA MULŢI ANI POETEI BIANCA DAN ! În lirica românească actuală se aud, uneori, uşi trântite, cuvinte aruncate pe fereastră sau scrâşnet de roţi dinţate. Nu e şi   cazul Biancăi Dan   o „balerină” discretă, ce dansează cu fluturii,   având drept sentiment – cum spunea Odysseas Elytis „un cristal”. L.M. Iubesc animalele, p ă durea ș i pietrele. A fost o vreme c â nd poezia m-a sal-vat de mine î ns ă mi, mi-a pansat r ă nile ș i mi-a scris povestea. Bianca Dan PLEDOARIE PENTRU VIAŢĂ m-au schimbat la naştere, aveam un zâmbet caucazian lipit de peretele celălalt o lună plină ascundea focuri de armă şi păpuşi sugrumate am fost prea aproape şi nu m-au recunoscut meritam cel puţin o identitate, dar nu s-au implicat în detonarea unui început similar cu agonia plus sau minus crimele lui jack remarcam siluete prinse pe tavan fără să pun la socoteală antrenul nu era nimeni vinovat că s-a născut un mort şi mai era somnul care nu mă...

POETUL ZILEI ARMINA FLAVIA ADAM SOARELE DIN PIEPT în zilele de vară, tata aduna soarele în coşul pieptului, îl ţinea strâns lângă atrii, până aproape de sărbători, la prima ninsoare slăbea lanţul, îl lăsa să zburde o vreme între patru pereţi, să privească pe geam la trecătorii grăbiţi, să se pitească printre jucăriile noastre, de Crăciun ne chema să împodobim bradul, eu aşezam globurile după rang, după neam, tata se urca pe scaun, scotea din piept soarele, îl aşeza tocmai în vârf. se înserează, pe dinainte îmi aleargă o moarte, îmi lasă în păr semne albe – îl aştept pe tata să îmi aşeze lumina pe frunte. VATĂ DE ZAHĂR Cu toții suntem obosiți. Tuturor ne e grea ridicarea. Din prisma unui curent descendent, plămânii noștri sunt instalații defecte. E doar o minciună agenda în care notez cum pe stradă se scurge încet rochia femeii în verde. Mă gândesc că, la urmă, mințile noastre vor fi niște cabluri mișcate. Că...