ZECE POEŢI

10 x 10

10 POEŢI – 10 POEZII

Valeriu ANANIA

CONFESSIO

Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibişirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osânda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat.

Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumină-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.

Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

Carolina ILINCA

SE DUCE VARA

Se duce vara. Şi n-o pot reţine.

Cum s-o reţin, când nu te pot pe tine

Opri, cu toate că te-ncui în mine.

Se duce vara. Florile se lasă

Ca într-o delăsare somnoroasă

Şi cum arată, nici nu le mai pasă.

Se duce vara. Păsările ţipă,

În loc să gângurească sub aripă.

Ce-a fost a fost. De-acum se desfiripă

Şi vraja, şi langoarea şi dulceaţa.

De-acum se-nhaită ploile cu ceaţa.

Se duce vara. Tinereţea. Viaţa.

Traian FURNEA

Cântec

Foaie verde de mohor

Când voi vrea prieteni să mor

Când voi vrea să nu mai fiu

Să tot merg să nu mai viu

Să tocmiţi nouă tâmplari

Care credeţi că-s mai mari

Şi-nainte de-a le spune

Ce vor face ei anume

Să îi sloboziţi în beci

Să bea vinurile reci

Până ce s-or îmbăta

Şi-or începe a cânta

Şi-apoi prindeţi patru fete

Care-s mai puţin şirete

Dară musai fete mari

Şi cu sânii musai tari

Cu sprâncenele prelungi

Şi picioare musai lungi

Şi iar verde de mohor

Daţi-le tâmplarilor

Să le deie la rindea

Pân-or scoate scândurea

Şi din ea facă-mi sicriu

Colorat trandafiriu

Ca fetele preacurate

Să mă poarte-nsărcinate

Spre capăt de veşnicie

Foaie verde-aşa să fie

Armina Flavia ADAM

prima lecţie de zbor

azi puii de vrăbii învață să cadă din cuiburi,

peste câteva zile

pământu-și va face culcuș

în penele lor,

asta-i o lecție bună, îmi zic,

prind curaj,

m-arunc pe fereastră,

la ora când toți se întorc la casele lor,

un câine galben de spaimă

latră în mine.

Traian T. COŞOVEI

OMUL CARE NU A VĂZUT ZĂPADA

E atât de linişte,
încât aud porumbeii lovind în ferestre
cu sângele meu.

Chiar câinii au uitat cum se latră…
Nici cărbunele nu se mai ascunde
prin galerii părăsite, refuzând întunericul,
nemaisfiindu-se de albul zăpezii.

E o pace a nisipului şi a frigului,
e o renunţare la orice însuşire.

Dacă închid ochii, aud cum nimeni
nu se gândeşte la mine.

Leonard ANCUŢA

ERA ATÂT DE FRUMOASĂ

era atît de frumoasă

că apa o lăsa să respire în adîncuri.

și luna o urma pe cer
în timpul zilei.
atît era de frumoasă
că dacă dragostea ei ar fi fost o corabie
ți-ar fi albit părul
dintr-un capăt în altul al ei.

ea putea întoarce vîntul din drum
cînd îți vorbea.
și fructele se înroșeau
în prezența sa.
atît de frumoasă era.
încît în nopțile întunecate punea stelele la loc pe cer
cu mîna ei.

eu n-am putut iubi o asemenea femeie. atît de frumoasă era
că inima mea tremura ca un glonte
în pistolul lipit de tîmplă.

Adrian SUCIU

FOTOGRAFII DE LA SFÎRŞTUL LUMII

Nimic nu se naşte în carne,
chiar dacă ochii slabi văd altfel. Cel care
va plînge se va bucura de plînsul lui
şi se va face îmblînzitor de păsări. Iar acela care
rîde nu se va folosi de rîsul lui, căci nimic
nu se naşte din bucurie, chiar dacă cei mici
o fugăresc toată ziua!

Nimic nu se mişcă în carne. Nici viermele orb
nu mişcă în carne, chiar dacă ochii slabi văd altfel.

Noi nu sîntem în carne. Dacă am fi în carne,
dragostea de Domnul ne-ar mistui ca un foc vesel
de vreascuri şi n-ar rămîne nimic
şi dragostea de Domnul ar rătăci singură pe străzi
ca o sete mistuitoare căutînd pe cineva!

Nici sfîrşitul lumii nu vine în carne, chiar dacă
ochii slabi văd gunoieri cum deşartă
pe străzi tomberoane de narcise mirosind
a ţărînă. Mulţi nu ştiu asta, dar
sfîrşitul lumii a fost deja de cîteva ori.

Eu am mai multe fotografii cu el.

Simona TOMA

¤¤¤

o simonă aşteaptă
pe o plajă pustie
şi nu înţelege
de unde
aduce marea la ţărm
urmele paşilor tăi

Ion MILOŞ

AŞA MOARE TIMPUL

Iubeşti soţia copiii ţara

Munceşti

Faci bani

Aşa moare timpul şi viaţa

Aşa devin armăsarii

Cai cuminţi de tracţiune

Şi taurii, boi bogaţi

Cumperi lucruri şi vise

Anii trec peste tine ca norii

Frumos

Minunat

Deodată

Începe mărul să se strice

Şi vântul să bată

Nu mai îndrăzneşti să priveşti îndărătul

Nu mai vezi nimic înainte

Cuiburi goale în jurul tău

Auzi lupii zădărniciei cum urlă

Să ai de toate şi să nu fii nimic

Vrei să fugi de tine

De lume

De frunze

Nu mai poţi

Eşti singur.

Gela ENEA

CE ŞANSE AU FEMEILE CA MINE

............................................
cerul este o piele de elefant lihnit
bărbații vin aleg locul /unde
ar trebui să cadă săgeata
brusc pielea se crapă/ ies alți bărbați
învinși de femeile frumoase din viața lor
de gene/ de sprâncene
și cum se târăsc ele n-o face nimeni

ce șanse au femeile ca mine
mamele noastre au plecat de-acasă
tații ar mai face copii/deși
inima le bate tot mai rar/ cu by-pass
cine-a spus că dragostea are vârstă/ principii
cresc din pietre lichenii

fiecare mâzgălim același calendar
eu de pildă am desenat un munte
i-am pus în vârf o femeie obosită
la picioarele ei mor pe rând strigăte de luptă
cenușa li se preschimbă în fluturi de gheață
să nu ziceți că nu v-am spus