CRONICA FESTIVALULUI "AVANGARDA XXII"
CRONICA UNUI
FESTIVAL
AVANGARDA
LITERARĂ XXII, EDIŢIA A VII-A, BACĂU - 2018
Duminică, 23 septembri a.c., invitaţii la cea de a VII-a ediţie a Festivalului-Concurs Naţional de Creaţie
Literară „Avangarda XXII” au fost întâmpinaţi, la Bacău (Hotelul
„Podu’ cu lanţuri” ) de bacovianul „amurg de toamnă violet”, dar frigul şi
capriciile vremii au fost compensate de lumina interioară a poeziei şi, mai
ales, de ospitalitatea mereu nedezminţită, a scriitorului Victor Munteanu, preşedintele Fun-daţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov” şi directorul Festivalului.
La buna desfăşurare a evenimentului au contribuit: Direcţia
Judeţeană pentru Cultură Bacău, Parohia „Sfântul Ioan”, Asociaţia Culturală
„Familia Lecca (Bucureşti), Centrul de Cultură „George Apostu” şi Inspectoratul
Şcolar Judeţean. Parteneri media: „Viaţa băcăuană”, Radio-TV „Trinitas”,
„Ziarul de gardă (ediţiade Bacău), „Televi-ziunea Literară”
Printre primii sosiţi, „debarcaţi”, după repartizarea
camerelor pe terasa coche-tului hotel, situat la ieşirea din Bacău spre Piatra
Neamţ (o locaţie dominată de sime-triile arhitecturii nordice, luminată de roşul
garoafelor curgătoare, la care se adaugă păstrăvăria, făbricuţa de bere din
incintă, care te face să te simţi puţin... neamţ, şi moara pe apă), sau aflat: Simona
Graţia Dima, din partea conducerii USR (Bucureşti), poetul Nichita
Danilov (Iaşi), Gellu Dorian (Botoşani - directorul
revistei „Hype-rion”), criticul ieşeanm şi directorul Teatrului „Luceafărul” Ioan
Holban, poetul Gri-gore Chiper (Chişinău), criticul
literar Radu Voinescu (președinte al Filialei București - Critică,
Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România), poetul Nicolae
Panaite (directorul revistei ieşene „Expres cultural), istoricul şi
criticul literar Constantin Parascan (Iaşi), Ioan Romeo Roşiianu,
directorul publicaţiilor „eCreator” (Baia Mare), artistul plastic şi poetul Constantin
Severin (Suceava), Ovidiu Nuşfelean, directorul
revistei „Mişcarea literară” (Bistriţa), la care se vor adăuga, duminică seara
şi luni, ceilalţi participanţi.
SCRIITORII LA COLEGIILE DIN BACĂU
Luni, imediat după micul dejun, în centrul aten-ţiei s-a aflat
academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele juriului. Amabil şi comunicativ, cu
vorba bine cumpă-nită, dar şi hâtru, cum îi stă bine oricărui moldovean, distinsul
oaspete s-a întreţinut cu ceilalţi invitaţi, a ofe-rit câteva exemplare din
volumul domniei sale „Modul de existenţă: Eugen Simion”, stârnind o avalanşă de
cărţi, ce i-au fost oferite
A urmat repartizarea scriitorilor în „echipe”,
pentru participarea la întâlnirii din colegiile municipiu-lui Bacău, unde s-au
desfăurat lecturi publice şi sim-pozionul cu tema „Efectele culturii
stradale în literatu-ră”. Coordonatori: Ioan Holban (Colegiul Naţional „Vasile Alexandri”), Cassian Maria Spiridon (Cole-giul
Naţional „Ferdinand”- dl. Cassian nu a mai putut participa la continuarea
festivalului, fiind invitat şi la o altă manifestare literară), academician Mihai Cimpoi (Colegiul
Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare”), Olimpiu Nuşfelean (Colegiul
Tehnic „Anghel Saligny”), Nichi-ta
Danilov (Colegiul Tehnic de
Comunicaţii „N.V. Karpen”), Victor
Munteanu (Colegiul Tehnic „Henri
Coandă”), Gellu Dorian (Colegiul Economic „Ion Ghica”), Radu Voinescu (Colegiul „Mihai Eminescu”)
Autorul acestei „cronici” a participat la
colocviul de la Colegiul Economic, ală-turi de Gellu Dorian, Simona Grazia Dima
şi Daniel Nicolescu, scriitor băcăuan şi fost profesor al colegiului.
După ce, cu sprijinul domnului profesor Cojocaru
Ovidiu Relu, directorul şco-lii şi al profesorilor Catedrei de Limba Română s-a
convenit asupra modului desfă-şurării activităţii, am avut de „înfruntat”
privirile curioase ale viitorilor finanţişti, ale căror raporturi cu poezia
erau, bănuiam noi, mai mult tangenţiale. Şi totuşi, de la primele versuri
citite de Gellu Dorian („Le citesc unor femei din tripou poezii dintr-un poet/
care doarme-n alcovurile drumului, prin stufărişul ochilor/ care-l lasă acolo
ca pe o lacrimă neagră şi de prisos - zic, unii fac/ din plăcere dragoste, alţii
din dragoste poezie, dar/ acolo unde nimic nu e, nici dragoste nu e.”) peste
sală a coborât, parcă, o linişte foşnitoare.
Despre efectele culturii stradale asupra
literaturii a vorbit, mai întâi, doamna Simona Grazia Dima, explicând una din
condiţiile majore ale artei în general, aceea de a transcede realiatea
cotidiană şi de a căuta, în labirintul de străzi, care este viaţa noastră,
umbra minotaurului pe care trebuie să-l învingem, subliniind, în acelaşi timp, continuitatea
artei în spaţiul criticii de specialitate. „Eu, sublinia distinsa scriitoare,
am ajuns să scriu eseuri de critică litrară din plăcerea de a citi şi din
nevoia de a înţelege creaţia unui poet, precum T.S. Eliot, care avertiza că
literatura se face numai scriind cu simţul trecutului şi cu viitorul în oase”.
Daniel Nicolescu, un fin observator al
vieţii culturale, spunea, printre altele: „Am fost
profesor şi înţeleg foarte bine ce înseamnă apropierea de sufletele voastre. De
aceea n-am ezitat niciodată să abordez în articolele mele subiecte legate de
mani-festările culturale din şcolile municipiului, pe care am încercat să le
integrez în aria geografiei culturale a Bacăului”
Lucian
Mănăilescu a „exemplificat” tema stradală cu poezia „Phoenix”, din care cităm: „Nu prea ştiu încotro mă îndrept,/ deasupra
tonetelor cu ziare explodează/ meteoriţi, după fiecare colţ pândeşte/ inocenţa
comunitară, adolescenţii canalelor/ respiră fericirea din pungi de plastic, /
pe terasele din Centrul Vechi se face seară,/ şinele tramvaielor se răsucesc
scrâşnind/ spre cer, în cele din urmă închid ochii,/trec strada pe cea mai
roşie dintre culori/ şi tristeţea îngerilor autişti ninge / peste oraş cu
cenuşă...”
A urmat, sub presiunea timpului, o scurtă
dar animată serie de întrebări, ultima dintre ele primind, din partea doamnei
Simona Grazia Dima, un răspuns ce poate ţine loc de concluzie: „Scriu de la 14 ani. În poezie nu te pregăteşte nimeni. Cu
excepţia nefericitului experiment numit «Şcoala de literatură»
, despre care Sadoveanu spunea: «Câţi sciitori au intrat în această şcoală, tot atâţia vor fi la
absolvire». Într-un fel
poezia vine singură, printr-un mecanism ocult, ce ţine de sensibilitate, de
iubire şi de căutarea sinelui.”
SALONUL CĂRŢII „AVANGARDA XXII”
Sala mare a
Consiliului Judeţean – 24 septembrie 2018
În
deschiderea Salonului, Victor Munteanu a făcut un scurt istoric
al Festi-valului, ajuns - iată - la cea de a XVII-a ediţie, cu un prestigiu
binemeritat, atât datorită personalităţilor literare din România şi Republica
Moldova invitate la eveniment, cât şi a valorii tinerilor premiaţi la fiecare
ediţie şi afirmaţi, ulterior, în viaţa literară.
În cuvântul
său, domnul academician Mihai Cimpoi remarca faptul că zona
Bacăului şi Moldova, în general, sunt spaţii ce rezonează exemplar cu ideea de
cultură europeană, amintind numele marilor artişti plecaţi de aici: Vasile
Alexandri, George Bacovia, Ibrăileanu, George Enescu – în muzică, George Apostu
– în sculptură, dar şi efervescenţa artistică actuală, manifestată în pofida
vicisitudiunilor de tot felul, Bacăul organizând, în acest moment trei mari
festivaluri de literatură („George Bacovia”, „Vasile Alexandri”, „Avangarda
XXII”), având mai multe publicaţii culturale de va-loare naţională, dar şi alte
manifestări (sculptură, muzică, pictură, teatru) ce asigură o întrepătrundere a
artelor mai mult decât benefică şi o iradiere a acestora în mediile
edu-caţionale. „Aşadar - a conchis vorbitorul - se cuvine să aducem mulţumiri factorilor implicaţi în aceste activităţi şi, în cazul de faţă, în mod
special domnului Victor Mun-teanu. ”
Criticul
literar Radu Voinescu a vorbit despre „nebănuita dimensiune
spec-taculară a literaturii”: „Nu
este vorba despre calitatea ei de a pune în scenă reprezentări dinamice,
vii în aparența și realitatea lor schimbătoare. Dar literatura are și o viață a
ei proprie. Cărțile au destin, curentele literare au destin, epocile sunt
marcate și de desfășurările pe palierul ficțiunii și al legăturilor acestora cu
viața oamenilor...”
Un „tablou”
dinamic al vieţii literare actuale a fost prezentat de criticul ieşean Ioan
Holban, care remarca lipsa apetitului pentru lectură, reflectată de
statistica vânzărilor de carte („Se citeşte, însă, cu mult
mai mult decât se cumpără, având în vedere bibliotecile publice, anticariatele
şi chiar internetul. Omul e chiar centrul Ga-laxiei Gutenberg şi nu cred că îşi
va demola locuinţa şi universul său de identificare”)
Poetă,
eseistă, critic literar, traducătoare, publicistă, doamna Simona-Grazia Dima a
schiţat câteva gânduri despre festival, pe care le va relua în cuvântul de la
colocviul desfăşurat la Parohia „Sfântul Ioan”: „Toamna
a adus cu sine originalul Fes-tival-concurs Național de Creație
Literară „Avangarda XXII”, generat de inspirația unui poet autentic: Victor
Munteanu, priceput să adune invitați din toate generațiile literare, de pe plan
național, dar și din alte țări, sub generosul stindard al dăruirii ar-tistice,
al stimulării tinerilor, al transmisiei valorilor. Amfitrionul
a știut să adauge far-mec deosebit chiar și cazării noastre, în minunatul hotel „Podu’
cu Lanțuri”, ce poartă marca gândirii inovatoare a creatorului său, Ion
Neculcea, spirit polivalent al Bacă-ului... Vechi prieteni literari ne-am revăzut aici cu nostalgie și emoție la auzul ritmului poeziei
izvorâte din inimă, din adevărul experiențelor noastre. I-am revăzut pe Gellu
Dorian, Grigore Chiper, Radu Voinescu, Cristian Livescu, Cornel Paiu, Dumitru
Bră-neanu, Tincuța-Horonceanu Bernevic, Dan
Bogdan Hanu, Lucian Mănăilescu, Mihai Cimpoi, Estera și Daniel Nicolescu,
Olimpiu și Ionela-Silvia Nușfelean, Renata și Daniel Verejanu, Nichita Danilov,
Nicolae Panaite, Gheorghe Calcan, Cecilia Mol-dovan, Nicolae Sava, Constantin
Parascan, Liviu Chiscop, am făcut cunoștință și cu alți numeroși literați
afirmați mai recent...”
În continuare autorii şi-au prezentat cărţile
apărute în anul 2017 şi expuse la salon, citind scurte fragmente din acestea:
Grigore CHIPER – Opera poetică,
ED. „Paralela 45”, Piteşti („Valizele mele sunt totuşi mai grele decât nişte
amintiri./ Aştept luna. Vezi, îmi zic,/ pot aluneca în această noapte de vară/
pe discul nesigur al lunii.”)
Ioan Romeo
ROŞIIANU – Scrisori de
dragoste expediată,
Ed. Grinta, Cluj-Napoca („Aşa a
fost, Iubito când te iubeam cu toată dragostea mea/ când te iubeam cu tot sufletul
meu şi când ştiam că dacă/ alte mii de vieţi de-aş avea tot ţie, Iubito pe rând
ţi le-aş da/ aşa de tare tare te iubeam dar ochii sufletului tău erau orbi nu
vedeau/ iar mie îmi era ciudă şi-aşa că te iubesc mult prea puţin pentru
singura viaţă avută acum.”)
Lucian MĂNĂILESCU –
Fractali, Ed. „Editgraph, Buzău (Zadarnic
sub tra-gice măşti/ ţi-ai ascuns iubirea, la fel cum/ a fost inutil şi jocul
tău/ cu păpuşile de cârpă şi nebunia...// Ai îmbătrânit Ofelia, de mult/ ai
îmbătrânit,/ plutind pe râu, printre nuferi...”
Renata
VEREJANU –
Poetul dintre milenii (antologie), Ed. „OMCT”, Chişinău. („Am
încercat, prin acastă antologie a poeţilor de pe ambele maluri ale Pru-tului, să-mi
aduc contruibuţia la unirea noastră spirituală”)
Tincuţa
HORONCEANU-BERNEVIC –
Anotimpul păpuşilor, ED. „Singur”, Târgovişte („în căsuţa din umbrar seara ne
legăna mâinile obosite / ca pe nişte vâsle pierdute în valuri/ tata continua să
cioplească aerul/ deasupra umerilor noştri/ ca pe nişte aripi pe care ai vrea
să le porţi într-o zi...)
Gabriela LIVESCU – Pasărea Paradis, Ed. „Timpul”, Iaşi ( „Când lumea trecuse-n angoasă/
Vânătorul a ucis o pasăre albastră.// Zările par sfâşiate de plâns,/ Pe drum
aleargă fără ţintă un mânz.// Şi nici viaţa nu mai e aşa de măiastră,/ Vânătorul a ucis o pasăre albastră.”)
Dumitru BRĂNEANU – Peme pentru mai târziu, ED. „Tipo
Moldova, Iaşi („Ceasul jertfei, Cuvânt întemeiază/ Şi mă
topesc în tine, rugă mută,/ Soarta îmi e
temei în sfânta-ţi mână,/ Sunt îndoiala, iarna neştiută,/ Mai orb ca un păcat,
sufletul se-ntină.// Aş vrea să pot să te zidesc în tăcere,/ Treaptă de
rugăciune spre înviere.”)
Victor
MUNTEANU – Guardiano
del mulino a vento / Paznic la moara de vânt (Versiune italiană
Geo Vasile), Ed. „Di Felice EDizioni”, via Pescara,
Martisin-curo, Italia („În
tăcerile toamnei nu mai locuieşte nici un prieten./ Toţi au plecat din albumul
cu amintiri/ şi din viaţa în care n-au trăit niciodată./ Numai eu am rămas aşa,
un fel de rugăminte/ şi de cădere-n genunchi,/ încât niciun ecou nu-mi mai
răspunde la strigăt.”
Proza, eseul, critica şi istoria literară, sau memoralistica au
fost reprezentate de: Caliopia TOCALĂ (Năluca, Ed. Timpul, Iaşi - roman), Simona Grazia DIMA (Copac în cetate, Editura Academiei,
Bucureşti – eseuri şi comentarii critice), Carmen MIHALACHE (Teatru la filtru. Ed. „Junimea”, Iaşi),
Daniel
NICOLESCU (Autori şi cărţi la
interferenţa veacurilor, Ed. „Alma Mater, Bacău – istorie literară), Liviu
CHISCOP (Laba de leu. Eseuri de
critică şi istorie literară, 2015 – 2016, Ed. „Cartex 2000”, Bucureşti), Ioan
Romeo ROŞIIANU (Punte peste
veacuri, Ed. „Grinta”, Cluj-Napoca), Daniel VEREJANU (Lucian Blaga – puterea creatoare ca putere
absolută, Ed. „OMCT”, Chişinău), Grigore CHIPER (Piese dintr-un joc de puzzle. Pseudojurnal (Ed. „Junimea”, Iaşi), Ioan NEACŞU
(Şcoala românească. Publicistică 2005 –
2009, Ed.”Vicovia”, Bacău), Mihai
BUZNEA (Instant story, Ed.
„Ateneul Scriitorilor”, Bacău), Constantin TUDOSE (Obârşia Mioriţei, moment întru perenizarea
sufletului, Ed „Magic Print” Oneşti), Virgil MOCANU (Rezonanţe, Ed. „Ataneul Scriitorilor, Bacău), Doru CIUCESCU (Condori, lame şi... cornutele bisericii şi
politicii din Peru (Ed. „Rovimed Publishers”, Bacău).
COLOCVIUL „POEZIA CA SUFERINŢĂ A CĂUTĂRII DE SINE”
(Parohia
„Sfântul Ioan”, marţi, 25 septembrie)
Colocviul desfăşurat în Biserica Parohiei
„Sfântul Ioan”, în care vibraţia divină şi aspiraţia artistică s-au revărsat
parcă din lumina icoanelor, a fost, cred, cel mai fru-mos moment al Festivalului.
Preotul şi omul de cultură Marian
Vătămănescu sublinia faptul că, pentru noi, cultura scrisă începe în
tinda bisericii acolo unde preoţii au fost, după cum spunea în cartea cu acest
titlu mitropolitul Antonie Plămădeală: „Dascăli de
cuget şi simţire ro-mânească”.
De
asemenea mulţi preoţi au contribuit, prin scrierile lor, la tezaurul limbii şi
li-teraturii române, aureolând „limba vechilor cazanii” (Ion Creangă, Alexandru Matee-vici, Gala Galaction, Bartolomeu Anania, Dumitru Stăniloaie - ca să
amintim doar câteva nume).
Invocându-l,
în final, pe Mihai Eminescu, vorbitorul a subliniat spusele Lucea-fărului: „Biserica
este
maica spirituală a neamului românesc, care a
născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului”
Ideea aceasta capătă
şi mai multă consistenţă în spusele d-lui academicianului Eugen Simion, de la
ziua sărbătoririi poetului naţional: „Biserica românească a fost, într-adevăr
axul nației, împreună cu cultura, cu limba. Biserica ne-a ținut. Țărănimea
română credincioasă ne-a ținut istoria noastră. Și cum țărănimea românească nu
mai există, n-o mai poate ține, ar trebui
s-o facă intelighenția românească”
Scriitoarea Simona Grazia Dima şi-a intitulat
prezentarea, intuind o continuitate tematică, Suferința
sublimată în bucurie.
Printre altele, domnia sa a spus: „Invitată să
susțin un expozeu aici, transcriu cu bucurie cele spuse în fața colegilor mei
de breas-lă prezenți la festival: Am remarcat cu plăcere, dar și cu strângere de inimă obiceiul,
încetățenit după 1990, de a face lecturi publice de poezie în biserici. Ar fi
dureros ca acest mod de conectare a lirismului la sacralitate, posibil grație
sacrificiului atât de scump al eroilor Revoluției, să devină o cutumă
convențională, demagogică. Numai continua reamintire a semnificației sale îl
poate feri de formalism și deșertăciune. Așa-dar este important să resemantizăm
obiceiurile noastre culturale, să fim pătrunși, în timpul împlinirii lor, de
tâlcul viu ce le animă (...)
Prietenul nostru Victor Munteanu, poet
plin de har mistic, a gândit adunarea anuală a invitaților săi la festival, în
a doua zi a manifestărilor, sub semnul adăstării meditative în Biserică, tocmai
pentru a sublinia caracterul și rostul sacru al creației li-rice și al
literaturii, în general.
Revelația că poezia se leagănă pe apele
vieții foarte aproape de focarul nesfâr-șitei generozități divine, ne dezvăluie
faptul că ea se hrănește dintr-o sursă inepuiza-bilă. (...) Atunci când simțim
în ființa noastră că energia tainică a divinului nu cunoaște limite, ne dăm
seama câtă bucurie conține și exprimă poezia. Înțelegem că suferința ne
privește pe noi, în stricta condiție omenească de care încă nu ne-am dezbărat,
dar po-ezia pe care o aducem la lumină prin scrisul nostru se revendică din pura
bucurie. Verbul liric posedă realmente proprietatea de a transforma suferința
în izbândă, iar în expresia lui își are sediul victoria sufletului luminat. (...)
Cosmosul din inima poetului nu e, după
cum se vede, unul al singurătății. Dim-potrivă, el iradiază bunătate și lumină,
înseamnă o împărtășire sui-generis. Prin suspen-darea uzatelor cuvinte ale
tribului, acest cosmos conduce la crearea unui alt limbaj, apropiat, în
veșnica-i frăgezime, de tăcere, de sacra puritate a conștiinței de dincolo de
minte, atestată de sfinți precum Maxim Mărturisitorul și Gregorie Palama.
Acesta din urmă anula orice merit al lumii acesteia ca lume, afirmând că nici
cele mai bune lucruri ale ei nu valorează nimic față de realitatea dumnezeirii,
de cu totul natură. Poeții încearcă să capteze acea stare diafană, de necuprins
în cuvânt, și, chiar dacă între-prinderea lor nu e cu putință, li se permite să
încerce, din nou și din nou, într-o dulce și pioasă livrare imposibilul..
Iată sensul suprem al adunării poeților
sub cupola Parohiei Sf. Ioan Botezătorul din Bacău, pe care ei îl vor purta în
minte la fiecare întâlnire literară anuală reluată în aceleași împrejurări.”
În eseul Suferinţa materiei poetul Nichita Danilov a încercat să
surprindă „irealitatea” realităţii, vorbind despre limitele fiinţei umane, dar
şi de aspiraţiile acesteia către inefabilul de dincolo de noi: „Lumea
simţurilor noastre este limitată. Urechea aude doar o parte din sunete. Mirosul
nostru nu distinge decît anumite nuanţe. Suntem zidiţi în noi înşine şi avem
fiecare câte o porţiune de rea-litate pe care o putem privi printre gratii.
Lumea de dincolo de noi este percepută şi analizată după criterii preexistente.”.
Dar: „Există o inteligență a materiei ce
se manifestă atât în macro, cât și în mi-crocosmos. Atomii și microparticulele
se comportă inteligent. Ele înmagazinează în interiorul lor diverse experiențe,
de ordin cognitiv, cât și de ordin afectiv. La fel și corpurile din
macrocosmos. (...)
Teoretic,
peste sute sau zeci de mii de ani, s-ar putea ajunge ca un simplu cristal de
cuarț să adăpostească întreaga conștiința a omenirii redusă la dimensiunea unui
atom. Putem merge cu supozițiile și mai
departe. Cât de departe?! Până la ultima
par-ticulă…până la bosonul lui Higgs
sau așa numită particulă a lui Dumnezeu? (...)
Unii
ciberneticieni privesc cu un ochi rece actul creator, în care nu văd nimic
mi-raculos. Ei susţin că totul este calculat de maşina socială, care are drept
produs soci-etatea şi conştiinţa umană. Această maşină este, la rândul ei,
rezultatul unui cumul de generaţii şi destine, iar conştiinţa un rezultat al
lor.
Dacă
suntem într-adevăr programaţi, după care program visează copilul? Ce
re-miniscenţe bântuie prin visurile sale? Care e lumea pe care a pierdut-o prin
naştere? Există oare o lume dincolo de noi, din care venim şi în care ne
întoarcem?
Şi
ce este oare altceva sufletul decât o colivie goala prin care pătrunde duhul
creaţiunii? Între ceea ce există şi ceea ce nu va exista nicicând, sufletul se
află la răs-cruce de drumuri: cerurile s-au închis şi neantul îl respinge. Căci
ceea ce animă trupul se află dincolo de materia vieţii.
S-ar
putea ca o parte din rămăşiţele noastre nepământești - există şi acestea - să
fi rămas dincolo: nu venim cu totul
aici, după cum nu venim nici pe totdeauna. O parte din materia noastră
sensibilă a rămas dincolo, în nefiinţă, în nonexistenţă: mulţi dintre noi au
acolo mai multă substanţă, alţii mai puţină; cu toţii însă posedăm un anumit
procent din ceea ce suntem cu adevărat noi înşine, din ceea ce am fost înainte
de a fi.
Acea
materie sensibilă şi inexistentă ne vorbeşte prin somn, ne trimite semne, ne
cheamă spre ea, ne atrage cu forţa unui vârtej. Chemările sunt când mai slabe,
când mai puternice. Când mai calme, când mai acute, şi cu cât devin mai
neliniştitoare, mai greu de respins, cu atât cuvintele noastre sunt mai adânci. Cu
alte cuvinte, cu cât am lăsat dincolo mai mult din noi, cu atât cunoaşterea
noastră e mai profundă.
Bacovia
auzea materia plângând. Adică îi simțea
suferința, zvârcolirea lăun-trică. Ceva sau cineva însă - după cum spunea
profesorul Higgs, cel care a descoperit
particula lui Dumnezeu - dorește să ne
împiedice să atingem limitele cunoaşterii universale, dar și a cunoașterii de
sine.
Poezia nu ne salvează de tentaţia
neantului, ea însă este singura limbă pe care o vorbeşte sufletul simțind
suferința materiei din jur.”.
Au mai luat cuvântul: dl. academician Mihai
Cimpoi, Radu Voinescu, Con-stantin Parascan, Nicolae
Panaite, Renata Verjanu, Olimpiu Nuşfelean, Grigore
Chiper, Romeo Ioan Roşiianu, Lucian Mănăilescu, Daniel
Nicolescu, Gabriela Li-vescu, Cristian Livescu, Liviu
Chiscop, Dumitru Brăneanu, Caliopia Tocală, The-odor
George Calcan, Tincuţa Horonceanu-Bernevic şi Estera
Nicolescu („Îi mul-ţumesc omului şi poetului Victor Munteanu şi vă
mulţumesc tuturor pentru această în-tâlnire miraculoasă, în care am simţit că a
fi recunoscător divinităţii înseamnă o
tăcere înmărmurită!”
În încheiere, toţi cei prezenţi au
rostit, împreună cu preotul Marian Vătă-mănescu, cuvintele rugăciunii de căpătâi
a românilor – Crezul.
SPECTACOL DE MUZICĂ ŞI
POEZIE - DECERNAREA PREMIILOR
(Centrul de
Cultură „George Apiostu”, marţi, 25 septembrie)
Gala
laureaţilor a debutat cu o succintă prezentare a membrilor juriului şi a
in-vitaţilor, făcută de admirabila noastră gazdă, Victor Munteanu:
Academician Mihai
CIMPOI - critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și
eseist basarabean, președinte al Uniunii
Scriitorilor din Moldova, între 1999-2001, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei şi membru de onoare al Academiei Române - preşedintele juriului, din care au mai făcut parte:
Radu VOINESCU - doctor în ştiinţe filologice, președinte al Filialei București - Critică,
Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România.
Ion HOLBAN - scriitor, critic, filolog şi om de teatru. Doctor în ştiinte uma-niste. A fost, timp de 10 ani, director
general al Teatrului National „Vasile Alecsandri” (1996 -2006) şi este directorul Teatrului „Luceafărul”,
din Iaşi.
Mircea MUTHU - eseist, critic şi istoric literar, doctor în litere,
profesor uni-versitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Din motive
obiective, eminentul critic clujean nu a putut fi prezent la Bacău.
A urmat un moment muzical, realizat de Lică şi
Cristina Chiţcan, apoi au fost prezentaţi invitaţii Festivalului, care au
citit câte un mic text sau au exprimat câteva gânduri.
În cuvântul lor, membri juriului au salutat
reuşitele Festivalului „Avangarda XXII” („A fost un festival valoros,
reprezentativ pentru Republica Română a Lite-relor.” - spunea criticul Radu
Voinescu), subliniind însă că o serie de premii nu s-au acordat, valoarea
textelor înscrise la unele secţiuni fiind sub nivelul criteriilor de exigenţă
impuse de o astfel de manifestare.
După
un nou intermezzo muzical, au preluat microfonul:
Simona Grazia DIMA - poetă, eseistă, critic literar, traducătoare,
publicistă, absolventă a Universităţii de Vest din Timişoara, redactor în
cadrul Academiei Române din Bucureşti, membră în conducerea Uniunii
Scriitorilor din România şi secretar al PEN-Clubului Român („Deci
iartă-mă cu tot ce sunt din preistorie,/ cu şirul meu de morţi străvechi, din
mlaştina ce mă întârzie.!/ Iartă-mă! strig şi mă trezesc pe masa ta,
un bloc de piatră oferit tăierii...” )
Constantin PARASCAN -
absolvent al Facultății de Filologie, Secția Română-Italiană, de la Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” din Iași,doctor în literatură. Pre-ședintele Fundației
Culturale „Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat”.
Neobositul
cercetător al vieţii şi operei lui Ion Creangă, a amintit în cuvântul său
eforturile făcute de mai mulţi intelectualii ieşeni, cu sprijinul poetului Ioan
Alexan-dru, pentru reprimirea lui Ion Creangă, post-mortem, în rândul clerului,
deziderat rea-lizat în anul 1993, când genialul povestitor a fost recunoscut ca
diacon al Bisericii Or-todoxe Române.
Au mai avut intervenţii: scriitorii: Ovidiu
Nuşfelean, Cristian Livescu, Dan Bogdan Hanu, Tincuţa
Horonceanu-Bernevic, Cecilia Moldovan, Petre
Sălcudeanu, Lucian Mănăilescu, Olimpiu Nuşfelean, Ioan
Ouatu, Cornel Paiu, Nicolae Sava, Constantin Severin, Caliopia
Tocală, Carmen Mihalache (redactor şef al revistei „Ateneu”), Liviu
Chiscop şi Ioan Neacşu
Au fost acordate următoarele premii:
La
secţiunea „Tineri care nu au depăşit vârsta de 45 de ani”
Premiul I şi Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru poezie – Ionela-Silvia NUŞFELEAN (Bistriţa)
Premiul II şi Premiul revistei Hyperion (poezie) – Silvia
Ioana SOFINETI (Slobozia)
Premiul
III (poezie): Aurel Emilian HOREA (Ilva Mică – Năsăud şi Ionela Nicoleta CRĂETE (Târgu-Jiu)
Premiul
II (proză): Alexandra Ionela ANDRECUŢ (Bistrița)
Premiul
III (Critică literară/eseu): Georgeta Irina RUSU (Bacău)
Premiul
pentru debut editorial (proză): Cristian GHICA (Bucureşti),
pentru volumul „Șmecher cu carte”, Ed. „Junimea”, Iași.
Secţiunea „Scriitori profesionişti,
manageri – organizatori de
evenimente culturale”
PREMIUL
„OPERA OMNIA”, pentru întreaga activitate literară – Nichita DANILOV - Iaşi. (Absolvent
al Facultății de Științe Economice din Iaşi. A obţinut: Premiul Uniunii
Scriitorilor din România (1980); Premiul Asociației Scriitorilor din Iași
(1985, 1987, 1990, 1995); Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
(1995, 1999); Marele premiu al Festivalului "Nichita Stănescu" (2007)
etc.
Spunea poetul: „Mi-ar fi plăcut să-mi
călăuzesc viaţa sau măcar poezia după un dicton. Dar nu a fost să fie. A
trebuit să mă descurc, orbecăind de multe ori de unul singur prin beznă şi
lumină. Oricum, consider că vei face ceea ce ţi-e predestinat să faci. Si ceea
ce nu, nu...”
Premiul
de excelență pentru contribuția la promovarea literaturii române prin
Festivalul Național de Poezie Colocviile George Coșbuc: Alexandru
CÂŢCĂUAN, Bistriţa (Asolvent al Facultăţii de Drept, din Iaşi;
directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Bistriţa)
Premiul
pentru antologia de poezie a anului 2017: Renata VEREJANU. „Poetul
dintre milenii”, Ed. „OMCT”, Chișinău
Premiul
pentru cartea de poezie a anului 2017: Ioan Romeo ROŞIIANU. „Scrisori
de dragoste expediată/Letters of Delivered Love”, Ed. „Grinta”, Cluj-Napoca
Premiul
pentru Cartea de critică literară a anului 2017: Daniel
NICOLESCU (Bacău). „Autori și cărți la interferența veacurilor”, Ed.
„Alma Mater”, Bacău.
Premiul
pentru cea mai bună revistă de literatură şi cultură a anului 2017:
Gellu DORIAN, directorul revistei Hyperion (Botoşani)
Premiile Fundaţiei Culturale „Georgeta
şi Mircea Cancicov”
Juriul Fundaţiei Culturale „Georgeta şi
Mircea Cancicov”, alcătuit din Victor Munteanu - preşedinte, Theodor George
Calcan și Daniel Nicolescu - membri, a acordat următoarele premii:
Pentru
volum de poezie: Dumitru
BRĂNEANU. „Poeme pentru mai târziu”, Ed. „Tipo Moldova”.
Pentru
cartea de proză: Caliopia
TOCALĂ. „Năluca”, Ed. „Timpul”, Iași.
Pentru
cartea de istorie culturală: Mihai BUZNEA - „Instant story”, Ed. „Ateneul
Scriitorilor”, Bacău, 2017; Constantin TUDOSE - „Obârșia Mioriței, moment întru perenizarea
sufletului”, Ed. „Magic Print”, Onești;
Virgil MOCANU - „Rezonanțe”, Ed. „Ateneul
Scriitorilor”, Bacău; Doru CIUCESCU – „Condori, lame și…
cornutele bisericii și politicii din Peru”, Ed. „Rovimed Publishers”
Premiile Asociației Culturale „Familia Lecca”
Asociația
Culturală „Familia Leca” din Bucu-rești (președinte, Dumitru Lecca) a acordat
următoarele premii:
Premiul de Excelență pentru realizarea
re-vistei literare și de cultură „Expres cultural” : Nico-lae PANAITE (Iaşi)
Premiul pentru cartea de poezie a anului
2017: Grigore
CHIPER. „Opera Poetică”, Ed. „Paralela 45, Pitești.
Privind
retrospectiv, pe fereastra Hotelului „Podu’ cu lanţuri”, gândul se opreş-te la
curgerea izvorului din curtea interioară, mărginit de cer, în care vânzoleala
păstră-vilor devine poezie şi clipă de eternitate.
Mulţumim, Victor
Munteanu!
Text şi fotografii: Lucian Mănăilescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu