ANIVERSĂRI - IULIANA PALODA POPESCU

LA MULŢI ANI !

IULIANA PALODA-POPESCU

LITANII

LITANIA-NTÂI, A IUBIRII

Doamne,

în cumpăna nopţii m-am

ivit pe Pământ, cu o pasăre albă

pe umărul stâng şi în aburul

apelor aşteptam zorile!...

Au trecut ani

şi am învăţat să scriu poeme

pe vălul de mătase din care se

iveau păsări şi-mi strigau

numele!...

Închide ochii-mi

spuneai şi îmi aşezai în palme

o floare de măceş, amintindu-mi

un cântec străvechi din

care se-nălţau

cununi de martiri

ce binecuvântau Cerul!...

Pentru Tine îmbrăcam veşmintele

albe şi îngândurată aşteptam

ploile şi mă închinam,

iar la marginea

visului mă rugam pentru

sănătatea Pământului, pentru cei

plecaţi, pentru păsările

ce înfiorau mările!...

Lângă Schitul de rouă

căutam Crucea şi aflam Chipul

Tău, sângele  din care se înălţau

macii şi Litania-ntâi,

a iubirii!...

LITANIA ÎNDURĂRII

Astăzi,

este o nouă zi,

dar eu nu mă pot trezi, îmi

spuneai!... Ninge sălbatic, fereastra

camerei piere în vălul durerii, trupul

nu mă ascultă, nu mă pot ridica

din aşternuturile grele!...

Aş vrea

să trag draperia, să

intre lumina prin geamul îngheţat,

să îmi mângâie faţa, să îmi amintesc

de Tine cum scrii cu degetele

fierbinți pe florile frigului

Litania îndurării!...

IULIANA PALODA POPESCU împreună cu HORIA ZILIERU (stânga) şi FLORENTIN POPESCU

TRANDAFIRII SĂLBATICI

Doamne,

noaptea se stinge și însetată

beau roua dimineții, pe când pasărea

zorilor se rotește aprinzând Cerul… merg

pe ierburi târzii, iar prin Valea Cireșului trec

amintiri, văluri de ceață se-ntind peste apele

Câlniștei dintr-un alt veac… singură ating

apa cu palmele, o strecor printre gene

și-mi descopăr plutind în adâncuri

chipul suav, încă neatins de

suflarea morții, iar

dinspre

câmpie aud

vocea străbunilor care

vin să asculte clopotul inimii –

biiing-baaang!... Trupuri de humă și

Cer se ridică în vântul de seară, iar Soarele

se topește în apa de foc, din care trandafirii

sălbatici beau nemurirea și se înalță apoi, peste

spinii de aur, cum doar Tu Te înalți și aduni

lacrimile celor răniți, umiliți, părăsiți în

dureri până la uitare, până la iertare,

până la primirea dragostei

Tale!...

LECŢII DE PIERDERE (I)

Să pierzi

este o lecție grea pe care

o înveți amăgindu-te că nimic

din ceea ce este aici nu te poate atinge,

dacă nu îngădui… dar nimeni nu știe când

va pleca pe cărarea subțire, ca un fum risipit

la un capăt… iar urmele singure se vor opri

undeva, la marginea pădurii, unde vine

Pasărea albă și cântă, pentru ca tu

să știi că a sosit clipa în care

te vei desprinde și te

vei înălța!...

CA O PETALĂ ALBĂ

Acum,

orizontul este departe,

numai dacă întinzi brațele vei

atinge mătasea Cerului și-ți vei afla

numele – spune Îngerul… iar pasărea

apelor te va trece dincolo și te vei trezi

din somnul adânc, în care ai căzut pradă

vânătorilor, singur, pe câmpiile albe, cu

brațele deschise, purtând sub pleoape

amintirea mărului din care ai mușcat

cândva lumina dulce, azurie,

sperând ca

fructul

rumen să te poarte-n

veșnicie!... Biruința e a celor

ce-așteaptă – spune Îngerul și-ți

pune-n palme tipsia de argint pe care

stă o carte ferecată, apoi, privește Cerul

și îți amintește că-n puterea nopții piere

întristarea și intrând în vis cu sufletul

curat, vei fi mereu mai tânăr

și mai singur, plutind pe

țărmurile vii, ca o

petală albă!...

TRECERI

Acum,

pentru că ați trădat,

va trebui să treceți peste

mare – spune Îngerul… singuri, pe

o corabie străină, veți înălța pânzele

uitării, veți hrăni pasărea împăcării și vă

veți cunoaște inima pe altarul din vis!...

Apoi, veți pluti prin pădurea de argint și

veți afla că dincolo de ea începe altă

mare și se înfiripă altă zare, unde

cu sufletul deschis puteți

atinge dumnezeiasca

întrupare!

SUFLET CU ARIPI

Este primăvară,
Îngerii trec înspre crânguri
şi durerile pier în suflarea lor,
înflorindu-mi cireşii copilăriei!…

Ascuns în rochia cu păsări
Îngerul îndrăgostit mă îmbracă
în aripi lungi,
apoi se roteşte şi aprinde
candela iubirii,
oferindu-mi fructele dulci!…

Din buchetul alb de mireasă
păianjenul întinde pe câmpuri
mreaja lui de lumină,
pasărea-nchisă în umăru-mi stâng
mai tânjeşte spre Lună,

poate Îngerul Bun se îndură
suflet cu aripi înalte să-i pună!…

 

La Buzău, împreună cu Valeria Manta Tăicuţu şi Florentin Popescu

CUMINECĂRI

Urme pe cer, urme pe roua inimii

şi pe imensitatea albă se aştern

în timp ce eu m-aşez

în Cercul de Lumină

şi-aştept să-L întâlnesc pe Dumnezeu.

Târziu,

un suflet zburător începe să apară

mai aducând cu sine şi-alte suflete

cu aripi

ce intră-apoi în Cercul de Lumină

să ne privim, să ne rotim,

hrănindu-ne-mpreună!…

ZĂMISLIRI

În zadar plângem timpul nescris,

în zadar orele incendiate,

este vremea când Îngeri de vis

pe Pământ hotărăsc să se-arate!

Suflete-ngemănate plutim peste nori,

aburi calzi, aburi vii –

suflete de lumină surori.

Roata Cerului ne roteşte-n Cuvânt,

timpul ne cerne şi ne-aşează-n Potir

de argint!…

FECIOARĂ SFÂNTĂ

Fecioară Sfântă, Preacurată,

Icoanei tale mă închin,

Prin Tine, viaţa noastră toată

Să ardă-n cupa unui crin!…

Mă rog în taină, Maica noastră

Şi-a Fiului iubit Iisus,

Deschide-a Raiului fereastră,

Să pot privi în Ceruri, sus!…

Trimite Îngeri de departe,

Să-mi spună semnul ce-ai ascuns

Întru această simplă carte

Deschisă-n rana Lui Iisus!…

Aprinse vorbe de lumină

Să-nalţe gura mea în zori,

Din sufletu-mi făcut grădină

Cu păsări albe şi cu flori!…

Să prindă aripi gândul meu

Pe care-l scriu pe pânza zilei,

Să zboare-n Cer, la Dumnezeu,

Să Îi deschidă ochii milei!…