LACRIMI PENTRU UN CĂŢEL


LUCIAN MĂNĂILESCU

LUCIAN MĂNĂILESCU

BOBIŢĂ




Bobiţă părea mereu vesel şi fericit,
se rostogolea prin iarbă până la infinit,
sau se juca printre picioarele noastre
visând că toate lucrurile sunt
amuzante şi albastre.


Noi ne bucuram şi nu auzeam
cum urlă moartea la el
molfăindu-l între colţii ei de oţel...


Seara îl duceam pe balcon, la culcare
şi nu-i vedeam lacriile de ninsoare.

Dimineaţa scâncea şi se cuibărea lângă uşă
aşteptând să-l scoatem la plimbare
în ţara în care nici un câne, nici o dragoste
şi nici o tristeţe nu moare !




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

10 poezii de Matei Vişniec

Imagine
10 poezii de Matei   Vi şniec fotografii: Lucian Mănăilescu „ Poezia a fost iubita mea, amanta mea, patria mea, grădina mea secretă, limba mea secretă, refugiul meu, bătălia mea cu mine însumi, cu lumea.”   Firimiturile care cad Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului fac uneori un zgomot asurzitor se aud ţipete, bufnituri o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului un om moare strivit sub o maşină ploioasă de la masa de lucru a poetului cad uneori firimituri enorme, inadmisibile când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri cuvintele însele devin mai rare, mai greu de înţeles În faţa cuvântului linişte s-a făcut o coadă enormă atenţie, nu va fi de ajuns pentru toată lumea strigă poetul chiar şi în faţa cuvântului dragoste care s-a terminat de mult mai aşteaptă câţiva ireductibili, câteva grupuri de turişti obosiţi poate că aceste urme de sâng
Citiți mai multe

POEME de Codrina BRAN

Imagine
DIN TEXTELE LITERARE ALE COLABORATORILOR NOŞTRI Codrina BRAN (Membră USR, filiala Cluj) LEAC  DE DURERE Ochiul insomniac al iernii veghează petrecerea timpului spre lumină cuprinsă tristețea între imense aripi albe iarna, benefică uitare somnolând prin albume și uite așa îmi înfășor cu grijă sufletul cu anotimpuri cu zile cu vorbe încet, să nu mă doară vulnerabilul îi pun mereu comprese cu ierni albe, moi și câteodată picături de albastru în cantități moderate convalescentul excesele nu sunt bune într-o zi a dat năvală martie încât era să moară ucis de prea mult albastru. ORGOLIU FRÂNT M-ai zăvorât în grele veșminte în simțurile-nșelătoare dar mă chemi mereu ca o Fata Morgana zâmbind la capăt de drum mă ademenești în vise ciudate și te ascunzi mereu în spatele lucrurilor să nu te pot ajunge. Ajunge! Sunt rău și vin de departe Nu iert, nu dau și nu mă spovedesc Iubiri, Orgolii și Golgote Oricum
Citiți mai multe

POEŢI NĂSCUŢI ÎN OCTOMBRIE

Imagine
POEŢI NĂSCUŢI ÎN OCTOMBRIE (Calendar subiectiv) Ion STANCIU ( 2 oct. 1950 - 20 octombrie 2013) Poetul în faţa nopţii I Acolo unde lacul coboară în trepte învăpăiate - ca un sărut repetat de cer - cu sceptru de veştede trestii; unde fiorul coboară în lac, înfiripat din tăria atinsă de-un murmur de jos, şi unde cele ce se ascund în umbra Dumbrăvii înalţă spre cer un cântec de chemare – acolo, chiar dacă nu va fi nimic care să semene cu el însuşi, va bate o inimă! Fulguiesc dese fulgerele cu fruntea dintre norii de argint, suind; nimic în faţa lor nu are făptură mai curată ca trestia… Vigoarea se lasă peste cele iubite în noapte; numai iarba razelor de lună se veştejeşte. Poetul pleacă din adevăr, rămas de-a-pururi cu un cusur mai adânc decât proprietatea de răpitoare a razelor; din pasăre plecat, în pasăre întors! „Peste câmp bate sclipătul lunii ”; mrejele-i ca pânzele de paianjen pătrund negura, mişcându-se repede spre to
Citiți mai multe