COLINDE ŞI POEZII DE CRĂCIUN

COLINDE

ŞI POEZII DE CRĂCIUN

COLINDE

***

Larg deschideţi poarta sufletelor voastre,

N-am venit să cerem, ci-am venit să dăm.

Dalbe şi iar dalbe, flori adevărate,

Ca şi vestea bună ce v-o colindăm,

Dalbe şi iar dalbe, flori adevărate,

Dalbe şi iar dalbe, florile de măr.

Dincolo de munţii vieţii şi-ai himerei,

Le-am cules azi noapte florile de măr,

Le-am cules din munţii unde veşnic merii

Roditori de aur sunt într-adevăr.

Florile pe care le-am cules azi noapte

Vor rodi în brazda sufletelor toate,

Merele de aur, merele visate

De colindătorii veacurilor toate.

SCOALĂ GAZDĂ BUNĂ

Scoală gazdă bună, scoală nu mai sta,

Florile sunt dalbe, flori de măr,

Că venim acuma a vă colinda

Florile sunt dalbe, flori de măr.

Omul bun ne va primi

Şi cu drag ne va cinsti

După datini colindăm

La mulţi ani, noi vă urăm!

Doar în toamna asta merii-au fost sădiţi

Florile sunt dalbe, flori de măr,

Şi în noaptea asta iată-i înfloriţi

Florile sunt dalbe, flori de măr.

Din căldura inimii vor înflorii

Florile sunt dalbe, flori de măr,

Şi în pacea casei voastre vor rodi

Florile sunt dalbe, flori de măr.

CU STEAUA

Prin viforniţa de-afară,

Am venit cu steaua iară,

Şi pe unde am venit

Calea s-a întroienit;

Nu-i chip drumul de găsit!

Strat de strat s-aşterne neaua,

Noi mai colindăm cu steaua;

Fiul din Ierusalim,

Pe Mesia, să-l vestim.

Oamenii să-nveselim! ...

Gerul aspru, iarna grea

Frig în staule era

Când copilul blând, Iisus,

Fiul Tatălui de sus,

Mântuirea ne-a adus ...

Iarna-n streşini prinde salbe,

Merii scutură flori albe,

Dumnezeu stăpân milos,

Harul să-şi coboare jos.

- Fericiţi întru Hristos! ...

FLORILE DALBE

Scoală gazdă din pătuţ

Florile dalbe

Şi ne dă un colăcuţ

Florile, florile dalbe

Că mămuca n-o făcut

Florile dalbe

Sită deasă n-o avut

Florile, florile dalbe

Pe când sită-o căpătat

Florile dalbe

Covata i s-o crăpat

Florile. florile dalbe

Când covata o lipit

Florile dalbe

Cuptorul nu s-o urnit

Florile, florile dalbe

Când cuptorul o lipit

Florile dalbe

Crăciunul o şi venit

Florile, florile dalbe,

Flori.

POEZIILE SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Radu Gyr

COLIND CERESC

Cerul si-a deschis soborul

- Lerui, Doamne, Ler -

au pornit cu pluguşorul

îngerii prin cer.

Merg cu pluguri

de oglindă

şi de giuvaier,

toţi luceferii colindă

- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumină

- Lerui, Doamne, Ler -

în buhai de lună plină

legănat în ger.

Patru heruvimi cu glugă

albă de oier

sub fereşti

colinde-ndrugă,

- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu

la poartă,

ci au rupt din ger

stele mari

ca să le-mpartă,

- Lerui, Doamne, Ler -

Şi-n Florar

de roade grele,

- Lerui, Doamne, Ler -

va fi câmpul cer de stele

tolănit sub cer…

Numai tu aştepţi

în tindă,

- Lerui, Doamne, Ler -

suflete ce n-ai colindă

şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb

nu vine

fâlfâind mister,

cu o stea şi pentru tine,

- Lerui, Doamne, Ler –

George Coşbuc

COLINDĂTORII

Cad fulgii mari încet zburând,

Şi-n casă arde focul,

Iar noi pe lângă mama stând

De mult uitarăm jocul.

De mult şi patul ne-aştepta,

Dar cine să ne culce?

Rugată, mama repeta

Cu glasul rar şi dulce,

Cum sta pe paie-n frig Hristos

În ieslea cea săracă,

Şi boul cum sufla milos

Căldură ca să-I facă,

Drăguţ un miel cum I-au adus

Păstorii de la stână

Şi îngeri albi cântau pe sus

Cu flori de măr în mână.

Şi-auzi! Răsar cântări acum,

Frânturi dintr-o colindă,

Şi vin mereu, s-opresc în drum,

S-aud acum în tindă –

Noi stăm cu ochii pironiţi

Şi fără de suflare;

Sunt îngerii din cer veniţi

Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântă înălţător şi rar

Cântări de biruinţă,

Apoi se-ntorc şi plâng amar

De-a Iudei necredinţă,

De spini, de-ostaşi, şi c-a murit…

Dar s-a deschis mormântul

Şi El acum e-n cer suit

Şi judecă pământul.

Şi până nu tăceau la prag,

Noi nu vorbeam nici unul –

Sărac ne-a fost, dar cald şi drag

În casă-ne Crăciunul.

Şi când târziu ne biruia

Pe vatra caldă somnul,

Prin vis vedeam tot flori de măr

Şi-n faşe mic pe Domnul.

Adrian Păunescu

COLINDUL GUTUII DIN GEAM

Dulce, galbenă lumină,

Cum şi eu bălai eram,

Mi-a pus mama o gutuie

Ce se coace-ncet la geam.

Aş muşca-o dar mă doare,

Mă cuprinde-un fel de jind

Şi acum, că trece anul,

Parcă-o simt îmbătrânind.

Mama mea n-avea nici globuri,

Nici beteală şi nici stea,

Sărbătorile de iarnă

Cu gutui le-mpodobea.

Mi-a pus mama o gutuie

În fereastra dinspre drum

Şi o văd că luminează,

N-am puterea s-o consum.

Parcă are-n ea ceasornic

Şi al mamei plânset sfânt,

Luminează şi se stinge

O gutuie pe pământ.

Luxul mamei cel mai mare,

Când copii ne mai simţeam,

Era pâinea de pe masă

Şi gutuia de la geam.

Galbenă gutuie,

Dulce amăruie,

Lampă la fereastră

Toată iarna noastră.

Tudor Muşatescu

AMINTIRI

Pe uliţi a intrat Crăciunul cu coruri limpezi de copii…

În odăiţa mea tăcută ca o capelă mortuară

În care morţii stau de veghe în racle de fotografii,

Păşesc încet, purtând în suflet a amintirilor povară.

E tot aşa cum am lăsat-o… Aceiaşi sobă văruită

În care jaru-ademeneşte cu şerpi de foc o buturugă;

Aceleaşi scoarţe pe divane şi-aceiaşi Maică Prea-Slăvită

Din rama ei îşi pleacă ochii ca eu să mi-i ridic spre rugă.

Privesc cu ochii-nchişi, în vreme, vacanţele de altădată…

La gară, uite pe bunicul. Îl văd din tren după lulea…

Mă-mbrăţişează… parcă plânge… şi mâna mea înmănuşată

Mi-o ia, şi cum mi-o strânge, Doamne!... Mă doare şi mă-ntreb: ce vrea?

A, ştiu. Mă ţine să n-alunec… toţi oamenii se dau în lături.

În dosul gării e-ntuneric. Un om îl bâjbâie şi-l ceartă,

Un om care-a ieşit în fugă pe uşa cârciumii de-alături.

O! E Costache Surugiul… şi cum duhneşte-a ţuică fiartă.

Cum zboară sania. Zăpada străluce-n razele de lună

Şi duduie întreg pământul sub trapul cailor voinici

Costache îşi îndeasă cuşma… (urechea cerului adună

Sudalme împletite ritmic cu trăsnete prelungi de bici.)

Ce cald e-acasă şi obrajii îmi ard ca focul, de săruturi,

Mă uit pe geam şi bat din palme; cad fulgi uşori ca nişte fluturi

Şi mâine ştiu că în salonul închis cu grijă de bunica

Va fi un brad cu-atâtea daruri, cu-atâtea lucruri de nimic.

A nins de-o palmă toată noaptea şi ninsă toată de făină

Anica - baba vrăjitoare - roteşte bombănind, colacii

Şi ţipă ascuţit la mine, îşi scuipă-n sân şi se închină,

Că am lăsat uşa deschisă şi-au să răcească cozonacii.

Ce moale-i patul… nu e nimeni de pază, în odaia mea

Mă cred dormind… Ascult alături cum cântă mama la clavir

Şi-aud tuşind pe tata mare… Văd bradul îmbrăcat în fir

Şi strâng în braţe somnoroase un ursuleţ de catifea.

În curte se aude larmă şi paşi şi bâte de flăcăi,

Colindătorii-ncep să cânte şi cum pătrunde melodia

De glasuri blânde şi curate ca un concert de zurgălăi,

Îmi pare că afar-la geamuri îmi plânge-ncet copilăria.

Otilia Cazimir

MOŞ CRĂCIUN

Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag

Cu barba albă, cu cojoc și cu toiag,

Ca toti mosnegii care trec pe drum.

Departe, într-o țară fermecată

În care nimeni n-a ajuns vreodată,

Stă singur cuc într-un bordei de fum.

Și trage moșul, trage din lulea.

Și zilele se duc, și iarna vine,

Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta

Băieți cuminți și fete mici ca tine.

Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt

Întinde mâna-i bună spre pământ

Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,

Un pui de stea pentru Isus cel mic…

Atunci pe nevăzute cărărui,

Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,

Și când adoarme zvonul de colindă,

El bate-ncet la ușa de la tindă.

A sosit, moșneagul bun, și-acum un an,

Dar tu erai prea mica și nu știi:

Ți-a pus sub perinuță jucării

Și-un cerceluș cu piatră de mărgean.

Iar când a fost să iasă din iatac,

Măicuța l-a pândit de după ușă,

Să nu te vâre din greșală-n sac,

Ca pe-o păpușă!

Nicolae Labiș

SCRISOARE MAMEI DE ANUL NOU

În munţii noștrii astăzi zăpezile torc leneș,

Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri,

Și caprele de munte nervoase prin poiene-și

Urmează-n taină calea iernaticei iubiri

Cred că pe masă vinul așteaptă-n adormire -

E vinul roș din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,

În vremurile-acelea săpate-n amintire

C-o mamă grijulie și-un băieţel bălai.

Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată

Și năvălea într-însa al datinei popor! -

Strălucitoare capre cu lână colorată

Și toboșari de basme săltând într-un picior.

Și feţi-frumoși cu stele de-oglinzi în tălpi în creștet,

Și draci blajini, tot focul punându-și-l în joc,

Și ursul cu dairaua purtând cojocul veșted

Și dorul de pădure purtându-l în cojoc!

Sau clopoţeii molcomi cernuţi pe-ntreaga vale,

Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,

Când ascultam la geamuri și palma dumitale

Îmi mângâia obrajii îmbujoraţi și moi.

Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire;

M-aștepţi cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai,

Dar sunt acum departe, privind prin amintire

O mamă grijulie și-un băieţel bălai.

Ion Creangă

Naşterea Mântuitorului

În Betleem colo-n oraş

Dormeau visând locuitorii

Iar lângă turmă, pe imaş

Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cânt

Din cer cu stele-a răsunat

Se rumenise cerul sfânt

Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:

„ Fiţi veseli!”- îngerul le-a spus

„ Plecaţi, şi-n staul veţi găsi

Pe Craiul stelelor de sus!”

Păstorii veseli, în oraş

Spre staul cu paşi iuţi porniră

Şi-un prunc atât de drăgălaş

Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat

Doar fân mirositor pe jos,

Pe fân, în iesle stă culcat

Micuţul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului şi Crai

Al stelelor de farmec pline

De-atunci cu drag, la voi, din Rai

Cu fiecare iarnă vine!…

Vasile Voiculescu

COLIND PENTRU ÎNGERUL ŢĂRII

Gătiţi făclii fără de stingeri

Şi staţi cu ochii ţintă-n geam;

Avem şi noi în cer un înger,

Cum are fiecare neam.

El vine blând să ne colinde

În ceasul străjilor târzii,

La uşa fiecărei tinde

Amestecat printre copii.

Şi glasul lui prelung se-nmoaie

La pragul celor mai săraci,

Menind plugarilor de ploaie

Şi rod de grâu pentru colaci.

Şi cântă cântecele-i line

Cum că din mila lui Christos

Pescarii avea-vor mreje pline

Şi negustorii bun folos,

Ciobanii vor cuprinde turme,

Voinicii robotă de cai…

Apoi se pierde fără urme

De la oraşe, sus, la plai.

Ia sat cu sat în noaptea rece,

Şi blând mângâie pe ţărani,

Se urcă-n munte şi-apoi trece

În Dobrogea printre mocani…

Colind străbun, răboj de plângeri,

Ne-a prins vâltoare de nevoi!

Te roagă tu de sfântul Înger

Să nu mai plece de la noi

Alexandru Brad

COLIND

Vin în umbra casei noastre,

Tată,

Chipuri dragi, de sfântă oaste,

Să-ţi colinde de Crăciun

Aşteptatul an mai bun,

Tată,

Nu e unul, nu sunt doi,

E poporul de sub noi

Mulţi - cei drepţi şi cele bune -

Înţeleşi să se adune

Ca să-ţi cânte lerui-leru.

Tată,

Tot pământul lor e cerul,

Tot din el, peste ogradă,

Cresc linţolii de zăpadă.

Tată,

Cheamă-i tată şi-i îmbie

Cu un vin de veche vie

Că e frig în veşnicie.

Octavian Goga

CRĂCIUNUL COPIILOR

Dragi copii din ţara asta,

Vă miraţi voi cum se poate

Moş Crăciun din cer de-acolo

De le ştie toate-toate...

Uite cum, vă spune badea...

Iarna-n noapte, pe zăpadă,

El trimite câte-un înger

La fereastră să vă vadă...

Îngerii se uită-n casă,

Văd şi spun, iar moşul are

Colo-n cer la el, în tindă,

Pe genunchi o carte mare...

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil şi ce purtare...

Şi de-acolo ştie Moşul,

Căi şiret el, lucru mare.

Constantin Deneş

FETIŢA CU CHIBRITURI

Trăiesc în cărţi ajunse mituri,

Visând un Moş Crăciun etern,

Eu sunt Fetiţa cu chibrituri

Din cugetul lui Andersen.

Pe frig cumplit, în plină noapte,

În prag festiv de Anul Nou,

Cu globuri, brad şi mere coapte,

Eu n-am primit nici un cadou.

Azi, n-am vândut nici o cutie

Şi voi primi curând răsplata,

Că-n loc de-o mică bucurie,

De Anul Nou mă bate tata.

Aprind prin ger o luminiţă

Şi văd o sobă de-ncălzit,

O gâscă friptă-n furculiţă,

Dar toate-s flăcări de chibrit.

Un adevăr e doar în Cer

Stând agăţat de câte-o stea,

Iar când ea cade, un mister

Omoar-aici pe cineva.

Să mai aprind un băţ, că-i bine,

Lumina lui mi-alungă frica

Şi-ntr-o căldură cu suspine,

Mă ia în braţe chiar bunica.

Ea e în Cer de multă vreme

Şi, după faţă, îi convine,

O rog, chiar fără să mă cheme:

– Bunico, ia-mă şi pe mine!

A doua zi, când lumea toată

Pornea spre alte noi zenituri,

Pe stradă, o fetiţă moartă

Şi-n jur, mulţime de chibrituri.

De-ar fi un Andersen la noi,

În nopţile cu vârcolaci,

Printre mormane de gunoi,

Ar tot vedea copii săraci.

Dar nu-ntrebaţi, stând somnoroşi

La filme cu ecran color,

Când voi vă naşteţi Feţi Frumoşi,

De unde vine soarta lor?

Eu vă doresc s-aveţi mulţi bani,

Doar bucurii fără sfârşituri

Şi vă urează „La mulţi ani!“

Din basm, Fetiţa cu chibrituri.