LA MULŢI ANI POETULUI ION ROŞIORU !

UN SCRIITOR BUZOIAN DE SUFLET

LA MULŢI ANI

POETULUI ION ROŞIORU !

Cineva scria, în „Adevărul.Ro” că Ion Roşioru este: „Domnu' Trandafir de Hârşova”. Nu am nimic împotriva acestei etichetări, dar recitind, recent, volumul „Lu-ceafărul de ziuă”, carte apărută în 2004, am curajul să afirm că nici un alt scriitor n-a reuşit să redea, cu mai multă vigoare şi talent, viaţa comunităţilor din zona de Curbură a Carpaţilor, acolo unde s-a născut şi a copilărit autorul. În bună măsură tot din mito-logia, tradiţia şi izvoarele folclorului (încă) autentic al zonei îşi găsesc „rădăcinile”şi o bună parte din poeziile lui Ion Roşioru, chiar dacă ele sunt influenţate şi de poezia în formă fixă a lumii, transpusă magistral de poet în literatura autohtonă. În această poe-zie este, credem noi, acea verigă de aur a incantaţiei, pe care postmodernismul a pier-dut-o, ce a apropiat, în vechime, atât de mult poezia de esenţa divină a spiritualităţii umane.

Pentru a fi foarte obiectivi reproducem, în cele ce urmează, o scurtă prezentare a scriitorului buzoian (pentru că această geografie interioară nu i se poate refuza lui Ion Roşioru) o scurtă prezentare semnată de Cornelia Ardelean: „Ion Roşioru (născut la14 august 1944, în satul Grunj, judeţul Buzău) este un nume de prestigiu în literatura ro-mână contemporană. Membru al Uniunii Scriitorilor (Filiala Dobrogea) din anul 1995 şi al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Quebec (Canada) din 2010, a îmbo-găţit cu lucrări de valoare patrimoniul nostru cultural în calitate de poet, prozator, critic literar şi traducător, fiind semnatarul a peste 25 de volume personale şi a numeroase traduceri din poeţii francezi (şi nu numai) de renume (Victor Hugo, Alfred de Musset, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Charles Cros, Emile Verhaeren etc.), care au fost publicate ulterior în diverse antologii de uz şcolar." 

Să mai spunem şi faptul că lumea culturală a Buzăului a fost, întotdeauna, pentru Ion Roşioru, un prilej de a scrie despre poeţii şi scriitorii de aici şi de a le spri-jini, atât cât a putut, tentativele lor editoriale, lucru pentru care majoritatea scriitorilor buzoieni i-l datorează, împreună cu urarea „La mulţi ani!” ce încununează azi un om şi o vârstă.

PANTUM

(ÎNTOARCERILE-N TIMP)

Întoarcerile-n timp sunt mostre de deziluzii provocate.
Măcar de la un an la altul să dăm oglinzile cu var.
Virtutea-i faţa neputinţei comiterii de noi păcate.
Cu cât e mai obscur prezentul cu-atât trecutul e mai clar.

Măcar de la un an la altul să dăm oglinzile cu var.
Doar când n-o mai avem ajungem să punem preţ pe sănătate.
Cu cât e mai obscur prezentul cu-atât trecutul e mai clar.
Un cal enorm de lemn aşteaptă să intre noaptea în cetate.

Doar când n-o mai avem ajungem să punem preţ pe sănătate.
Şocantă-i generozitatea inveteratului avar.
Un cal enorm de lemn aşteaptă să intre noaptea în cetate.
La liziera ploii trece corabia de chihlimbar.

Şocantă-i generozitatea inveteratului avar.
Piciorul podului de piatră se-nfige în Antichitate.
La liziera ploii trece corabia de chihlimbar.
Întoarcerile-n timp sunt mostre de deziluzii provocate!

CU TRISTEŢE-MI TAC ÎN VERSURI…

Bate ghionoaia şaua ce-ntr-un prun a fost uitată:
Eu pe calul ce-a purtat-o n-am săltat-o niciodată!

Bate ghionoaia toba într-o ciutură uscată:
Nu te mai aştept de-un secol să bei apă descântată!

Bate ghionoaia-n lemnul dintr-o poartă scâlciată:
Unde-s nopţile când, suplă, m-aştepta aici o fată?

Bate ghionoaia tactul sau măsura adecvată
Unei simfonii în care soarta noastră-i etalată!

Bate ghionoaia toaca prin livada nelucrată:
În zadar visez o briză de miresme încărcată!

Bate ghionoaia cuie-n racla verii ce se gată:
Cu tristeţe-mi tac în versuri tinereţea spulberată!

PANTUM

(TRĂIM ÎN ŢARA)

Trăim în ţara unde prostia e-o virtute.
Trăim în ţara unde penalii cârmuiesc.
Trăim în ţara unde cadeţii fac gulgute.
Trăim în ţara unde flămânzii huzuresc!

Trăim în ţara unde penalii cârmuiesc.
Trăim în ţara unde se moare pe tăcute.
Trăim în ţara unde flămânzii huzuresc.
Trăim în ţara unde cei buni-s nişte brute!

Trăim în ţara unde se moare pe tăcute.
Trăim în ţara unde baronii se prăsesc.
Trăim în ţara unde cei buni-s nişte brute.
Trăim în ţara unde cei morţi ne pomenesc!

Trăim în ţara unde baronii se prăsesc.
Trăim în ţara unde pe sticlă-s numai tute.
Trăim în ţara unde cei morţi ne pomenesc.
Trăim în ţara unde se fac doar nefăcute.

Trăim în ţara unde pe sticlă-s numai tute.
Trăim în ţara unde cei surdo-muţi vorbesc.
Trăim în ţara unde se fac doar nefăcute.
Trăim în ţara unde cei slabi ne ocrotesc.

Trăim în ţara unde cei surdo-muţi vorbesc.
Trăim în ţara unde escrocii-s mii şi sute.
Trăim în ţara unde cei slabi ne ocrotesc.
Trăim în ţara unde durerile-s plăcute.

Trăim în ţara unde escrocii-s mii şi sute.
Trăim în ţara unde miloşii pizmuiesc.
Trăim în ţara unde durerile-s plăcute.
Trăim în ţara unde deştepţii se prostesc.

Trăim în ţara unde miloşii pizmuiesc.
Trăim în ţara unde cărările-s pierdute.
Trăim în ţara unde deştepţii se prostesc.
Trăim în ţara unde miresele-s ciufute.

Trăim în ţara unde cărările-s pierdute.
Trăim în ţara unde cei albi ne înnegresc.
Trăim în ţara unde miresele-s ciufute.
Trăim în ţara unde poltronii se spetesc.

Trăim în ţara unde cei albi ne înnegresc.
Trăim în ţara unde se prăbuşesc redute.
Trăim în ţara unde poltronii se spetesc.
Trăim în ţara unde lupii-s răpuşi de ciute.

Trăim în ţara unde se prăbuşesc redute.
Trăim în ţara unde nimic nu-i românesc.
Trăim în ţara unde lupii-s răpuşi de ciute.
Trăim în ţara unde cei din azil plesnesc.

Trăim în ţara unde nimic nu-i românesc.
Trăim în ţara unde mor fetele vândute.
Trăim în ţara unde cei din azil plesnesc.
Trăim în ţara unde vino-i egal cu du-te!

Trăim în ţara unde mor fetele vândute.
Trăim în ţara unde blestemele lovesc.
Trăim în ţara unde vino-i egal cu du-te!
Trăim în ţara unde comparşii ciripesc.

Trăim în ţara unde blestemele lovesc.
Trăim în ţara unde secundele-s minute.
Trăim în ţara unde comparşii ciripesc.
Trăim în ţara unde râd stelele căzute.

Trăim în ţara unde secundele-s minute.
Trăim în ţara unde aleşii ne-nvrăjbesc.
Trăim în ţara unde râd stelele căzute.
Trăim în ţara unde minerii ne stâlcesc.

Trăim în ţara unde aleşii ne-nvrăjbesc.
Trăim în ţara unde admitem căi bătute.
Trăim în ţara unde minerii ne stâlcesc.
Trăim în ţara unde felinele-s cornute.

Trăim în ţara unde admitem căi bătute.
Trăim în ţara unde învinşii biruiesc.
Trăim în ţara unde felinele-s cornute.
Trăim în ţara unde valorile mocnesc.

Trăim în ţara unde învinşii biruiesc.
Trăim în ţara unde amarul e mai iute.
Trăim în ţara unde valorile mocnesc.
Trăim în ţara unde e vai la senectute.

Trăim în ţara unde amarul e mai iute.
Trăim în ţara unde toţi foştii năpârlesc.
Trăim în ţara unde e vai la senectute.
Trăim în ţara unde pândim un tanc rusesc.

Trăim în ţara unde toţi foştii năpârlesc.
Trăim în ţara unde prezentul doar trecut e.
Trăim în ţara unde pândim un tanc rusesc.
Trăim în ţara unde ni se servesc derute.

Trăim în ţara unde prezentul doar trecut e.
Trăim în ţara unde bolnavii dănţuiesc.
Trăim în ţara unde ni se servesc derute.
Trăim în ţara unde cei sănătoşi bolesc.

Trăim în ţara unde bolnavii dănţuiesc.
Trăim în ţara unde-i exces de paraşute.
Trăim în ţara unde cei sănătoşi bolesc.
Trăim în ţara unde ni-s zilele cernute.

Trăim în ţara unde-i exces de paraşute.
Trăim în ţara unde cei sobri şuguiesc.
Trăim în ţara unde ni-s zilele cernute.
Trăim în ţara unde nuntaşii se bocesc.

Trăim în ţara unde cei sobri şuguiesc.
Trăim în ţara unde conflictul se ascute.
Trăim în ţara unde nuntaşii se bocesc.
Trăim în ţara unde prostia e-o virtute!

LA CE BUN SĂ SPUN…?

La ce bun să spun că n-ai dreptate?
Toate-n lumea asta tristă trec.
Şfichiuiţi de bice blestemate
Toţi ne tragem soarta la edec!

La ce bun să spun că n-ai dreptate?
Ce ni-i scris în soartă-i bine scris.
Dragostea-ntr-o zi la geam ne bate
C-o smicea-nflorită de cais!

La ce bun să spun că n-ai dreptate?
Nu-i nimic etern pe-acest pământ.
Doldora de visuri spulberate,
Ne grăbim spre propriul mormânt!

La ce bun să spun că n-ai dreptate?
Vine-o zi când ne ieşim din rost
Şi rămân în urma noastră toate
Care-au fost şi mai ales n-au fost!

O SĂ MĂ TU ŞI-O SĂ TE FIU…

Brânduşele de toamnă-s doruri în ochii celor care-au fost:
O să te numeri printre ele, o să te-admir şi-o să mă cost!

Brânduşele de toamnă-s şoapte ce cheamă în oglinda lor:
O să te numeri printre ele, o să te-admir şi-o să mă mor!

Brânduşele de toamnă-s cioburi dintr-un feeric curcubeu:
O să te numeri printre ele, o să te-adun şi-o să mă eu!

Brânduşele de toamnă-s stele căzute dintr-un cer târziu:
O să te numeri printre ele, o să mă tu şi-o să te fiu!

ASTĂZI, TRENUL INSOMNIEI…

Trenul insomniei mele, încărcat cu dor de tine,
De la mii de ani-lumină gâfâind fantastic vine!

M-au urcat în el cu forţa ca pe orişice recrut
Şi-am pornit către niciunde însetat de absolut!

Ai rămas în faţa gării, cu suratele plângând:
Ai fugit curând cu altul de iubirea ta flămând!

Astăzi, trenul insomniei mă aduce înapoi
Să-mi trăiesc până la capăt vasta secetă de noi!

CÂTĂ VREME-N CASA VECHE…

Respectând doar legea junglei ursul românesc coboară

Din pădurea-i (cât mai este!) cam în fiecare seară

Că de frică beau agheasmă şi m-ascund în călimară!

În zadar îmi ferec poarta şi degeaba-i pun lăcate:

El din orice balamale, ţigăneşti sau nu, o scoate

Şi de multe ori e-n stare să se care cu ea-n spate!

Un cireş aveam în curte şi-l păstram să fac dulceaţă

Şi de trunchi proptisem scara să-l culeg de dimineaţă,

L-am găsit, însă, palancă, fire-ar mama ei de viaţă!

Ursul nu iartă pe nimeni, prea l-au păcălit cu toţii

Şi, prin fabule sau basme, s-au purtat cu el ca hoţii;

Să nu-i facă şi el astăzi să le tremure chiloţii?!

Încolţit avan de foamea care-i ţine loc de fler,

De pătrunde într-o casă merge drept la frigider

Şi mănâncă tot de parcă mă-sa l-a fătat boier!

Ba, de multe ori îşi face şi nevoia pe covor

Şi-ţi aruncă telefonul dacă-l suni pe vânător

Să se ştie bine cine-i dintre voi învingător!

Astăzi ursul nu mai trece prin comună cu ursarul

Ce-ajungea la învoială cu Măria-Sa Primarul

Care-i înmâna hârtia după ce-şi primise darul!

Prin cătunele de munte ursu-i singurul stăpân

Îmi fac cruce la culcare şi cu zel îmi scuip în sân

Câtă vreme-n casa veche de la ţară mai rămân!

VOI FI TRĂIT ÎNTR-O SECUNDĂ...
(zicere la Gala Galaction)

Cu dinţii-şi strânge singur chinga un cal de două ori furat:
Îi voi sări în şa când prinde să urle crivăţul turbat!

Vântoasele răstoarnă crâncen Deliormanu-n lung şi-n lat:
Mă voi lupta întreaga noapte iniţiatic să-l străbat!

În zori se-arată iazul morii cu scocul veşnic îngheţat:
Îmi va sări în ochi morarul de stâlpul uşii rezemat!

Un băţ de corn sfărâmă ţeasta celui de moartea lui uitat:
Voi fi trăit într-o secundă întreg norocul provocat!

PUS SUB OBROC ATÂT DE BINE…

Dar unde-s nopţile în care mergeam cu tata la metoc
Trecând pe sub fereastra fetei ce, ocolită de noroc,
Punea o placă să-l asculte, la patefon, pe Zavaidoc?

Şi unde-s nopţile în care mergeam cu tata la canton
Aşa încât brigadierul, ceangăul poreclit Plocon,
Ne-ngăduia s-aducem, seara, un car de lemne fără bon?

Şi unde-s nopţile în care mergeam cu tata la castel
Să scoatem pietrele căzute din bolta fostului tunel
Ce ar fi dus spre lac şi care nu s-a finalizat defel?

Şi unde-s nopţile în care fugind expres de ceasul rău
Ne întorceam pe plaiul dintre Urzicărie şi Breazău
Căci la Cireşu sta la pândă absurdul pădurar Ceatlău?

Şi unde-s nopţile în care lucram cu sârg la un boier
Şi-acolo, scuturându-i prunii, mă străduiam să nu disper
De nu se va ivi prilejul mâna nepoatei să i-o cer?

Şi unde-s nopţile în care visam un târg autumnal
Unde urma să-mi cumpăr flintă şi frâu cu ţinte pentru cal
Cu care să apar, de Paște sau de Crăciun, la orice bal?

Şi unde-s nopţile în care, vicleană, luna strălucea
Cât să-mi inculce îndrăzneala să mă-ntâlnesc cu prima ea
Din lungul şir de fete care s-au perindat prin viaţa mea?

Ci toate-s azi pierdute, Doamne, şi nopţile s-au stins demult
Cu toate visurile mele, cu tot pârdalnicul tumult
Pus sub obroc atât de bine că n-are rost să-l mai ascult!

SCHALTINIENA URBEI DE-ALTĂDATĂ

E-n crugul zilei și bețivii comandă cel din urmă rând
Și-și survolează astfel prânzul și orice poftă de mâncare.
Birjaru-nțepenit pe capră în fața crâșmei ordinare
Își căinează calul care se va culca din nou flămând.

Trei fete cu ciorapii roșii s-au scos, nelepce, la vânzare.
La mănăstirea somnambulă se-aude clopotul bătând
Prelung, probabil o măicuță și-a dat cucernica suflare.

Convins că de pe-o zi pe alta gheșeftu-i este mai puțin,
Crâșmaru-și face-o cruce mare și toarnă altă apă-n vin.

Pe scara-i, lampagiul toarnă petrol lampant în felinare!

CA MELCU-N CASA- SPIRALATĂ...

Ca melcu-n casa-i spiralată m-adăpostesc în poezie
N-am niciun fel de garanţie c-aş fi putut să fiu profet
Sub ochii calzi ai amintirii un lan de trestii se-nmlădie
De-a lungul unei vieţi furate am învăţat să mor discret.

N-am niciun fel de garanţie c-aş fi putut să fiu profet.
M-am irosit fără speranţe într-o iubire timpurie
De-a lungul unei vieţi furate am învăţat să mor discret.
În taină roua umilinţei îmi spală duhul de trufie

M-am irosit fără speranţe într-o iubire timpurie
Mi-e frică să m-avânt în vorbe pe care ştiu că le repet
În taină roua umilinţei îmi spală duhul de trufie
Dintotdeauna Iov se-ascunde tăcut în orişice poet

Mi-e frică să m-ascund în vorbe pe care ştiu că le repet
Eziţi să te împaci cu gândul că soarta nu se mai rescrie
Dintotdeauna Iov se-ascunde tăcut în orişice poet
Ca melcu-n casa-i spiralată m-adăpostesc în poezie!

RĂMÂN CA LICĂ SĂMĂDĂUL...

Nu se revoltă niciodată umbra captivă sub obroc:
Rămân ca Lică Sămădăul să beau la Moara cu Noroc!

În soartă plouă cu găleata şi când nu picură deloc:
Rămân ca Lică Sămădăul să joc la Moara cu Noroc!

Îşi pierde Demonul răbdarea cu Îngerul să facă troc:
Rămân ca Lică Sămădăul să dorm la Moara cu Noroc!

Îi scapă porumbiţei albe smiceaua de măslin din cioc:
Rămân ca Lică Sămădăul să mor la Moara cu Noroc!

MIC POEM ONIRIC

Viperele violete pe sub brusturi s-au pierdut:
Noaptea a băut hulpavă din cafeaua cu năut!

Demonu-i bătea potcoave inorogului furat:
Bani în contul nemuririi tale nu s-au mai virat!

În Grădina Ghetsimani s-a ivit un stâlp de sare:
Îngerii topesc argintul unui corn de vânătoare!

Morții fără pomenire s-au pornit grăbiţi la drum:
Cerul nu mai are stele, focul nu mai scoate fum!

CALUL ŞTIE EL CE ŞTIE…

Calul ştie el ce ştie când îmi cere să-i dau jar:
Ce fantastică-i pădurea seculară de stejar!

Calul ştie el ce ştie când începe-a fremăta:
Ce fantastică-i pădurea până dau de moara ta!

Calul ştie el ce ştie când s-aşterne peste vânt:
Ce fantastică-i pădurea unde beat de tine cânt!

Calul ştie el ce ştie când îmi trage timpu-n cer:
Ce fantastică-i pădurea unde prins de Iele pier!

Top of Form

PANTUM

(BĂTRÂNUL UNCHI)

Bătrânul unchi s-a stins, dar spaima de el intactă ne-a rămas.

Ţâşnea din zidul casei noastre grădina lui întunecoasă.

Venind pământul să şi-l vadă îl străbătea în lung la pas.

Privirea-i sta s-aprindă parcă înfricoşata noastră casă.

Ţâşnea din zidul casei noastre grădina lui întunecoasă.

Pe tata îl considerase nu frate vitreg, ci pripas.

Privirea-i sta s-aprindă parcă înfricoşata noastră casă.

Vai şi amar de-acela care de măru-i ar fi fost atras.

Pe tata îl considerase nu frate vitreg, ci pripas.

Pentru găini purta mălaiul cu sare-n traista lui soioasă.

Vai şi amar de-acela care de măru-i ar fi fost atras.

Capra intrată printre leaţuri nu revenea nicicând acasă.

Pentru găini purta mălaiul cu sare-n traista lui soioasă.

De câte ori i-a venit bine hotarul mai spre noi l-a tras.

Capra intrată printre leaţuri nu se-ntorcea nicicând acasă .

Bătrânul unchi s-a stins, dar teama de el intactă ne-a rămas !

PANTUM

(DANSASE GOALĂ)

Dansase goală prin zăpadă și tot așa s-a spânzurat

Un medic o asigurase recent că se făcuse bine

De moartea ei intempestivă mă simt extrem de vinovat

C-o lună-n urmă îmi ceruse arginți să-și cumpere botine

Un medic o asigurase recent că se făcuse bine

Scria poeme bizantine, o părăsise un ingrat

C-o lună-n urmă îmi ceruse arginți să-și cumpere botine

Nu avusesem bani la mine, apoi s-o caut am uitat.

Scria poeme bizantine, o părăsise un ingrat

Probabil n-avusese forță să-și poarte propria-i rușine

Nu avusesem bani la mine, apoi s-o caut am uitat.

Blestemul îi urmase rugii pe buzele-i sfruntat-carmine

Probabil n-avusese forță să-și poarte propria-i rușine

Vânase prin Coran proverbe, visase-o casă într-un sat

Blestemul îi urmase rugii pe buzele-i sfruntat-carmine

Dansase goală prin zăpadă și tot așa s-a spânzurat!