LA MULŢI ANI, POETULUI NICOLAE POGONARU

ANIVERSĂRI

LA MULŢI ANI,

NICOLAE POGONARU !

Născut la 14 august 1950, profesorul Nicolae Pogonaru este membru al Filialei Uniunii Scriitorilor din Bacău, din anul 2008. În perioada scursă de atunci, scriitorul prolific şi original s-a jucat de-a oraşul, de-a istoria, de-a viaţa, râmânând, totuşi, un copil incurabil şi rebel, locuind pe „uliţa care urcă la cer”, adică acel loc secret, evadat din citadinele noastre cetăţi literare, pentru a descoperi în văzduhul spart al satului etern: „mirosul galopului de cai slobozi”, şi lumea care chiar era... ca lumea:  dată în scrânciobul vieţii la Paşti, când Iisus se dovedea a fi: un om cumsecade/ aşa cum scrie prin cărţi/ se oprea din drum/ stătea de vorbă/ cu oamenii pe la porţi/ le punea câte / o întrebare/ apoi pleca/ să se pregătească/ patruzeci de zile/ pentru Înălţare”.

Cât despre sfinţenia păcătoasă a oamenilor prin ochii copilăriei plouă cu umbre ciudate: Morarul – „când fereca pietrele folosea/ un fel de descântec/ vorbea cu ele le mângâia/ şi chema vrăbiile să ciugulească/ resturile aurii… Din păcate „într- o zi după colectivizare/ morarul a plecat puţin/ la un loc cu verdeaţă (…)/ volantele s-au des-prins singure/ de pe axul motorului/ şi s-au rostogolit/ în memoria lacului morii”. Sunt apoi Dogarul:  „pentru vecini era ca un ceasornic/ în ciocanul lui se sculau/ în cio-canul lui se culcau”. Frizerul – „ieşeau oamenii/ raşi cu perdaf/ direct în uliţa/ plină de praf/ şi se-ndreptau încet încet/ să bea câte un ţoi/ de ţuică la bufet”, lăsându-şi figurile „în oglinda mare de pe perete”.

Asistăm, aşadar, la o poezie „spectacol”, cu enumerări şi tumbe, cu creuzete ale memoriei în care este turnat aurul singurătăţii, cu lampa lacrimilor aprinsă la ferestrele pregătite de colinde. Din spatele cărora poetul, de profesie copil, râde de oamenii prea mari ai vremurilor actuale.

Dacă ar fi să extrapolăm acest univers liric la cărţile ulterioare ale poetului am descoperii strania „şi mai joacă a jocului”, „inventată” de marele poet Ion Gheorghe, municipiul de curbură, nuanţându-şi tristeţile şi disperarea la cotidiana cafea amară: „în drum spre bucătărie/ ai vrea să te întâlneşti/ cu un prieten vechi să bei o cafea/ dar dai tot peste colega ta de dormitor/ ea deja aeriseşte după ce a fumat în exces/ dăunând grav sănătăţii celor din jur” Între timp însă, ironia a căpătat profunzime şi sa-voare, sfidând infernul „de zgomote diurne” al străzii, pe care personajul liric se duce „la servici/ ca la propriul priveghi”.

Să ne oprim, deocamdată, la aceste câteva puncte de reper şi să-i dăn cuvântul poetui:

MEMORIA PAŞILOR

uliţa mea bifurcată la răspântie

uliţa cu doi craci uliţa morii

sau uliţa cooperativei săteşti

uliţa bătătorită sau noroioasă vara

uliţa patinoar uliţa derdeluş iarna

uliţa însorită uliţa noroasă

uliţa plină de praf când

trecea maşina ceapeului

uliţa cu poteci ierboase pe margini

uliţa cu canapele la porţi

pe care bătrânii aşteptau americanii

uliţa plină de baligi aburinde

rămase în urma vacilor duse la suhat

uliţa pe care treceau morţii la cimitir

şi pe care veneau mirii de la cununie

uliţa pe care veneau băieţii şi fetele

noaptea de la bal

uiliţa pe care alergam desculţi

uliţa adumbrită de lună

uliţa cu miros de caişi

uliţa cu arome de porc pârlit

cu paie de Crăciun

uliţa pe unde trecea moş Ion

cu seminţe de susan şi acadele

uliţa pe care treceau şatrele de ţigani

uliţa pe care ne jucam pitita

cal de rege cal de prinţ

uliţa plină de culorile copilăriei

uliţa tristă uliţa veselă

uliţa cu case înalte când eram mici

şi invers

uliţa pe care s-a tras electricitatea

prin 1962

uliţa cu cablu TV şi canale porno

uliţa pe care trecem rar pe la părinţi

uliţa care urca la cer

uliţa care va păstra

doar memoria paşilor mei.

MICA EVADARE

poate ar trebui să te gândeşti

că oraşul în care locuieşti

este un fel de penitenciar cu

străzi cu magazine instituţii

publice parcuri locuri de agrement

care la rândul lor sunt nişte puşcării mai mici

în care oamenii se mişcă relativ liber

uneori în weekend sau în concedii

ei pot evada dincolo de zidurile imaginare

dar condiţionat de sumele de bani

de vouchere sau de întoarcerea la serviciu

gândeşte-te că eşti un cetăţean supus permanent

unor reguli pe care doar şefii au voie

să le încalce sau să le ignore

gândeşte-te că te afli sub un fel

de control judiciar fără să fi încălcat vreo lege

şi gândeşte-te că acasă

eşti în arestul tău preferat

de unde poţi fugi unde vrei şi când vrei

prin ecranul televizorului

care oricum îţi influenţează deciziile cotidiene

în rest ce-ţi mai trebuie

ORIENTARE PROFESIONALĂ

când o să fiu mare

eu o să mă fac rege al asfaltului

și o să realizez lucrări

care să țină doar câteva luni

pentru a-mi asigura front de lucru ani în șir

eu o să mă fac dezvoltator

o să construiesc apartamente în patrie

și o să le vând la suprapreț

eu o să devin om de afaceri cu statul

o să finanțez campanii electorale

o să câștig licitații trucate

eu o să mă fac damă de companie de stat

cu salariu mare și indemnizații

de la mai multe consilii de administrație

eu o să mă fac pește

pentru a asigura locuri de muncă

la o mulțime de fete fără serviciu

eu o să mă fac parlamentar

și o să dau legi pentru mine

coana Joițica noi și-ai noștri

eu o să mă fac interlop

și o să am o casă așa de mare

încât din sufragerie până în dormitor

să merg cu atv-ul

eu o să mă fac baron local

cu cât mai multe dosare penale

că altfel nu mă mai votează lumea

eu o să mă fac denunțător

să mi se diminueze pedeapsa

dar să rămân și cu toți banii furați

eu vreau să devin cetățean de onoare

să-mi dea primăria loc de veci gratuit

cu piscină și vedere spre rai

când voi fi mare

eu voi accesa fonduri europene

pentru reabilitarea centurilor patriei

și din loc în loc

vor fi amenajate adăposturi speciale

ca să nu mă mai chinuiesc și eu ca mama

prin cabinele tir-urilor

pentru bani de caiete și fondul clasei

eu o să mă fac ministrul muncii

și o să joc kendama cu salariile

și pensiile bugetarilor

eu o să mă fuck you all

analfabeților funcționali care veți fi

și o să ajung procurorul dna-ului

o să vă confisc averile banii

și-o să-nfund pușcăriile cu voi

în așa fel încât România să fie bine

și tot românul să prospere

și în final după ce voi fi pus

ordine în popor

o să-mi permit și eu să Prosper Mérimée

eu o să mă fac mami

o să învăț karate kung-fu și alte alea

și când o să vină soțul meu beat acasă

și-o să-njure o să spargă farfuriile

că nu-i place mâncarea

și-o să zică fă ia-ți copiii și du-te la mă-ta

eu din câteva fente să-l și pun la pământ

să-l ia 112 pentru violență domestică

și după ce-o ieși din pușcărie

să se spele mă-sa cu el pe cap

în loc de șampon

în concluzie copii

zise doamna învățător

a fost o lecție care și-a atins scopul

și vreau să vă mai spun

că și eu încă de mică mi-am dorit

să ajung învățătoare

ca atunci când vin nervoasă de la școală

de la neajunsuri

să am pe cine să mă descarc

și dacă mă mai filmați

atunci când dau în voi din când în când

ca să vă vină mintea la cap

vă ia mama dracului

și vă bag și telefoanele-alea mobile

în wc-ul turcesc din spatele școlii

NOTĂ INFORMATIVĂ

ce ai mai făcut

în ultimii 15 ani

m-a întrebat gardianul viselor

din parcul cu trandafiri în tranziţie

ce să fac

am dat o raită până în paradis

să văd clasa muncitoare

apoi am băut o votcă maidaneză

cu îngerii eşuaţi

eliberaţi pe cauţiune

prin decret prezidenţial parţial

apoi am făcut bungee-jumping

de pe marginea prăpastiei existenţiale

până în fundul iadului

să văd dacă sunt

suficiente cantităţi de combustibil

pentru cazanele păcătoşilor

paznicul etern Cerber

mi-a declarat confidenţial

că la fiecare 1 aprilie focurile

se opresc la cazane

pentru că au crescut accizele

la smoală şi catran

aflând că sunt poet în viaţă

m-a expulzat din Hades

în oraşul Buzău care m-a adoptat

precum chifla un hot-dog

cu mult ketchup şi muştar

care uneori

îmi mai sare

METAFORMOZE

tot mai rar

trec pe uliţa copilăriei

casele de demult

nu mai sunt

s-au retras

odată cu bătrânii

sub pământ

canapeaua de la poartă

pe care bunicul

aştepta americanii

au putrezit-o anii ploile ninsorile vântul

din salcâmul de la drum

a rămas doar cuvântul

livezile cu pruni şi meri

nu-s nicăieri

în locul lor

se înalţă bombastic

solarii din folii de plastic

sub care se sufocă

pe sol

roşii ardei castraveţi

cu miros şi gust

de petrol

au dispărut

şi mesele cu trei picioare

ţăranii semiorăşeni

se uită la plasmă

se joacă pe calculatoare

cocoşii nu mai cântă

nici pe propiul gard

nici pe al vecinilor

au fost înlocuiţi

cu pui americani sau olandezi

din congelator

e-urile sunt acum pe generic

până şi mămăliga

e modificată genetic

izlazul comunal

s-a transformat

în agent

imobiliar

Gârla Morii şi eleşteul

au secat

toate locurile de altădată

au plecat

doar copiii fără griji

au rămas la fel de mulţi

alergând vara

pe uliţa bifurcată

desculţi

PE TROTUARUL BULEVARDULUI

un patron semianalfabet îmbogăţit peste noapte

prin afaceri de partid cu statul

zăboveşte lângă maşina de lux parcată pe trotuar

să-l vadă lumea că s-a ajuns

un cerşetor cu un pansament uriaş

lipit cu scotch pe abdomen

stă cu o mâna întinsă şi cu cealaltă

arătând spre tifonul devenit gri închis

din albul imaculat iniţial

sub care se află imaginea unei operaţii

desenate cu carioca

dacă îl întrebi de ce păcăleşte trecătorii

el răspunde că desenul este un proiect

de operaţie făcut de el

că să ştie doctorul la nevoie pe unde să-l taie

fapt pentru care cerşeşte

ca să strângă bani pentru chirurg

câteva tinere fiţoase pe tocuri

cu picioarele cât turnul Eiffel

siliconate peste tot

defilează zâmbind dezinvolt

au zonele ventrale descoperite generos

să li se vadă piercingul din buric

strălucind în exploziile solare

o bătrână cu un paner plin de flori

culese din grădina ei

face zilnic naveta la 20 de km de oraş

se aşează pe un scăunel improvizat

lângă supermarket pentru un vad mai bun

dar nimeni nu-i cumpără culorile ecologice

cu banii adunaţi într-o zi

de-abia îşi plăteşte biletul de întors acasă

trecătorii grăbiţi într-un du-te vino continuu

vor să prindă timpul din urmă

copiii pe role se iau la întrecere

cu automobilele de pe stradă

câţiva câini de companie

şi-au scos stăpânele fardate la o îngheţată

pe pavelele măcinate în care se văd

vagi urme de ciment

zac peturi chiştoace şi ambalaje

ca nişte jertfe pe altarele consumului cotidian

LIIBERTATE

e liber în republic să faci tot ce vrei

liberi să înjuri liber să furi

liber să înşeli liber să delapidezi

e liber să stai în arest la domiciliu

cu copiii şi nevasta lângă tine

eventual cu amanta

liber să iei sau să dai şpagă

liber să stai în puşcărie

pe banii contribuabilului

e liber să-ţi torni prietenii

sau foştii parteneri de afaceri

e liber la internet liber la sex

liber la bolile lumeşti

e liber la consumul de etnobotanice

liber la piţipoancele de doi lei

mediatizate de televiziunile comerciale

e liber la speranţa de viaţă

cea mai scăzută din Europa

e liber la aalcool în exces pe cap de locuitor

liber să stai la cozile de la ghişee

liber la impozite taxe

şi la asigurări benevol obligatorii

pe care le duci toată viaţa în spate

precum Iisus crucea spre o Golgotă

a dezamăgirii şi neîncrederii

e liber ca nonvalorile să treacă drept valori

liberi să mergi la şcoli în care nu înveţi nimic

e liber să munceşti la negru

liber să emigrezi în ue

şi să devi sclav autorizat

liber să fii dator vândut la bănci

liber să ţi se pună sechestru

pe bunuri şi viaţă

e liber să fii prost la comandă

e liber să votezi după cum ţi se dictează

sau după cum îţi spune popa la biserică

e liber să fii manipulat

de politicieni semidocţi şi de televiziuni

cumpărate politic

e liber să faci parte dintr-un popor

de clone obediente

fabricate în laboratoarele puterii

e liber să ai legi drepte aplicate strâmb

e liber la licitaţii cu dedicaţie

e liber la nepotisme şi impostură

e liber la minciună şi laşitate

eşti liber ca o pasăre în zbor

până când vine şoimul călător al veleitarilor

şi te vânează definitiv şi inevitabil.

AMINTIRI CU AROMĂ DE IAERNĂ

mama aducea rufele de pe culme

erau ţepene parcă turnate-n argint

izul de ger umplea casa

între răcoare şi frig imaginam siberii

izmenele lui tata stăteau stăteau singure în picioare

parcă le vrăjise Huedini

cămăşile întindeau mâinile spre plită

în gura sobei sfârâiau pe jar

cârnaţi arămi şi fleici piperate

pe ochiul cel mare clocotea

vezuviul mămăligii

paharele aburite stăteau încolonate

ca nişte soldaţi  la apelul de seară

şi aşteptam împărtăşania de rubin

a tezaurului bine pritocit

vântul făcea vitralii de gheaţă în ferestre

pe care le zgâriam cu unghia

să vedem nămeţii de vată pe băţ din curte

apoi se cuibăreau pe sub streaşini

să mâgâie capul de porc

şuncile şi jamboanele din care

vrăbiile încercau să-şi ia tainul

ne adunam în jurul mesei

cu gândul la sănii cu motor

şi la picioarele din cornier ale sobei vechi

din polată

din care să facem patine

şi să zburăm în trei dimensional

şi în acest timp în mijlocul mesei

cu trei picioare

se-nălţa soarele aburind

pe care mama îl tăia întotdeauna

în părţi egale

dar numai cu aţă albă de cusut